Pasiune
- Mi-ai dat ce nu putea fi auzit,
Ți-am dat ce nu e prevăzut în lege,
Ascuns în mine te-am descoperit
Și-atunci m-am străduit a înţelege.
Cum am trăit în lipsa ta atât
Și căror gânduri eram prizonieră,
Sub ce peceți destinul zăvorât,
Visa la o pereche emisferă.
Cât te iubesc, cum te iubesc nu am
Cuvinte care să cuprindă cerul,
Dar ramul greu de flori îți bate-n geam
Și poate-așa vei desluși misterul.
- Nu știi ce foc ai reușit s-aprinzi
Doar c-o scânteie de iubire pură,
Cum ai putut din cioburi de oglinzi
Pianului să-i faci claviatură.
Să cânte iarăși dragostei sonate,
Apoi concertul inimilor noastre,
Ce-au fost atâta vreme condamnate,
Să zboare liber, astăzi, către astre.
Cât te iubesc, nu știu să-ți scriu în versuri,
Dar aș putea picta un curcubeu,
O punte între două universuri
Pe care să pășim doar tu și eu.
