Am prins un loc în trenul vieţii mele
Dar, din păcate, fără loc și-n ultimul vagon,
În geamantan am pus doar dorurile mele,
Necazul şi durerea le-am lăsat pe peron...
E trenul care duce spre-o nouă viaţă,
Încă nu ştiu în ce gară am să cobor,
Dar vreau cu orice preţ şi cu speranţă
Să trec peste obstacol cu optimism, uşor.
Am să-mi urmez de-acum destinul
Şi chiar am să-l înfrunt, de este cazul,
Sătulă sunt de tot ce-nseamnă chinul,
M-am hotărât să schimb... macazul.
E loc sub soare pentru fiecare,
Mi-e imposibil să cred că nu-ntâlnesc
O gară cât de mică în inima mea mare,
Un suflet cald pe care să-l iubesc.
E timpul pentru o schimbare,
E viaţă scurtă și n-o mai irosesc!
Şi fiecărei clipe am să-i dau culoare
Din curcubeul vieţii ce-l trăiesc.
