Tu
Într-o lume imperfectă
Tu, perfecta vieții-mi eşti
Ești tot ce pot să doresc
Femeie, iubită ce-îmi eşti.
Când tu nu eşti totu-i trist
Poezia, metafora sunt
Litere mâzgălite pe-un rând
Versuri amare de cuvânt
Scrise doar așa, pe-un gând.
Când nu esti aici, eu nu exist,
Totu-i banal, confuz, anost,
Nu am cu cine discuta,
Nici cu cine mă certa,
Nu am cu cine mă-mpăca
Nici la braț a mă plimba
Vreau un fericit final
În brațe să mă strângi cu drag
Să fim un cuplu ieşit din banal,
Vino, te aştept în prag.
