Când nu vei știi
Când ai să lași toți trandafiri
În vântul aprig ce se abate,
Și atunci eu am să fiu cu tine
Căci nici o furtună nu ne departe.
Ne căutăm de când eram copii
Cu dorul tot cât poate să existe,
Te port în suflet, și tu o știi
În clipe frumoase, și în cele triste.
Și trandafirii ce i-ai lăsat
În vază de pe a mea măsuță,
Cu sfințenie i-am păstrat
Știu că am fost a ta drăguță.
Caldă îți este a ta îmbrățișare
Iubirea ta este așa divină,
Că te iubesc cum n-am iubit vreodată
Doar soartă poate fii de vină.
Și când te va întreba inima
Unde ai lăsat iubirea noastră,
Să îi răspunzi că o port cu mine
În lumea asta, și cea cerească.
