Sfârșit

187 16 2
                                    

Sunt blocată în trecutul tău...
Mi-aş fi dorit să nu fiu
Atât de credulă şi-atât de naivă.
Am sperat să ardem amândoi,
Şi nu să ne ardem unul pe altul;
Dar tu ai fost un foc de paie,
Şi eu te credeam o ţigară. 


Am vrut să fim amândoi iubiţi,
Şi nu doar nişte vechi prieteni;
Dar tu ne voiai cuminţi -
Când eu eram amanta preferată
Şi tu... 


Am crezut c-am să fiu a ta,
Şi nu a tuturor;
Dar tu nu ştiai ce-nseamnă viaţă,
Iar eu simţeam că mor. 


Şi mor acum de supărare,
C-am dorit, sperat, vrut şi crezut.
Şi tu nu eşti niciunde,
Dar eşti pretutindenea. 


Nu te mai doresc, nu mai sper, nu te mai vreau şi nu mai cred,
Dar mor pe dinăuntru,
C-am crezut într-o iubire
Ce se voia perfectă,
Dar al cărui sfârşit se întrezărea
Încă de la început.

ÎnăuntruUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum