Înăuntru

iubite

Dacă nu te superi, iubite, 

aș vrea să-ți mărturisesc. 

...mă vei ierta tu, oare?

mă vei judeca aspru?

Din inima mea fuge junghiul iubirii, 

alerg ca o zănatică și zi și noapte 

pentru dragostea ce-mi face inima

să tresalte. 

Iubite...

Îți spun ca și când ai fi al meu. 

Îți mărturisesc ca și când...

Oh, iubite!

Mă iartă!

Mă-nvață! 

Mă iubește!

Oh, de ai ști numai. 

...numai câte pot visa! 

Eu ―

cu privirea mea, 

cu mâinile mele. 

Eu ―

pot culege-o veșnicie de stele, 

pot înfrunt tot întunericul. 

pot iubi cum n-am mai iubit. 

Iubite, îți spun pentru ultima dată. 

În umbra dulcei tale priviri, 

sub buzele de rozmarin, 

se va presa fruntea mea. 

Te-am visat, să știi. 

Nu te mai mint!

De azi, nu mă mai țin de prostii! 

Oh, iubite, numai de-ai ști! 

Eu te-aștept ca și când

Numai ochii tăi albaștri ar fi pe pământ.

Numai gura ta mi-ar putea șopti poeme. 

Numai mâinile tale m-ar putea mângâia. 

Atingerea ta, 

o apăsare fină pe coardele

viorii din spatele meu

ca un vers fierbinte.

Iubite...

Te-aștept să vii.