Dacă nu te superi, iubite,
aș vrea să-ți mărturisesc.
...mă vei ierta tu, oare?
mă vei judeca aspru?
Din inima mea fuge junghiul iubirii,
alerg ca o zănatică și zi și noapte
pentru dragostea ce-mi face inima
să tresalte.
Iubite...
Îți spun ca și când ai fi al meu.
Îți mărturisesc ca și când...
Oh, iubite!
Mă iartă!
Mă-nvață!
Mă iubește!
Oh, de ai ști numai.
...numai câte pot visa!
Eu ―
cu privirea mea,
cu mâinile mele.
Eu ―
pot culege-o veșnicie de stele,
pot înfrunt tot întunericul.
pot iubi cum n-am mai iubit.
Iubite, îți spun pentru ultima dată.
În umbra dulcei tale priviri,
sub buzele de rozmarin,
se va presa fruntea mea.
Te-am visat, să știi.
Nu te mai mint!
De azi, nu mă mai țin de prostii!
Oh, iubite, numai de-ai ști!
Eu te-aștept ca și când
Numai ochii tăi albaștri ar fi pe pământ.
Numai gura ta mi-ar putea șopti poeme.
Numai mâinile tale m-ar putea mângâia.
Atingerea ta,
o apăsare fină pe coardele
viorii din spatele meu
ca un vers fierbinte.
Iubite...
Te-aștept să vii.
CITEȘTI
Înăuntru
PoetryAm scris în poezie Focul mocnit ce arde în mine. Și-am lăsat lumea să cunoască Un strop din iubirea noastră.