Înăuntru

neputinciosi

Tu, prinvindu-mă cu ochi mari...
Din inima de plumb
Curg lacrimi amare
Și totul e-n ceaţă.

Fug de gândul nebun,
Pierdută-n noapte printre amintiri;
Fantasme albe nu-mi dau pace,
Nu mă lasă să respir.

Privesc adânc
Chipul nebunului din sufletul meu.
Auzi cum bate inima?
Auzi cum arde iubirea în ea?

Mă iubești?
Mă...
Nu mă?
Doar eu.

Un glas neputincios,
Ferit de realitate,
Abstract și dureros,
Rupt în bucăţi.

Te văd,
Pe noi ne văd,
Suntem ca o scrisoare -
Mototolită în mâinile destinului.

Eu bolnavă sufletește
Tu psihic instabil,
Amândoi neputincioși
Să bem un pahar de vin!

Roșu cum e sângele,
Lasă-l să curgă-ncet
Ca apa unui izvor
Să se duca departe...

Desenez în minte jocuri,
Alerg pe pereţi nebună,
Nu mai știu cine câștigă,
Suferința sau neputinţa?