Urale pentru oameni morţi
Mă trezesc in miezul nopţii,
Îi scriu lui,
Că el, e-al meu.
Şi-n ziua cea vestită
Pe care, fericiţi,
Cu toţii o aşteaptă,
Eu mă sting.
A mă stinge nu voi -
Nu asta e a mea dorinţă,
Dar nu mă pot împotrivii,
Legii firii lui.
Mă pierd în cosmos,
Printre miile de galaxii
Şi stele moarte de dor,
La fel ca mine.
Când îl văd, văd speranţa,
Dar ea fuge de mine ca o nebună,
Parcă i-ar fi frică de mine
Cum îi sufletului meu de el.
Dar nu-i nimic!
Eu pot trăi şi-aşa,
Ca un mort între vii,
Arsă de vie din pricina dragostii lui.
Vreau să pictez pe bolta cerului
Cu-al meu sânge,
Să-l vadă, să-l simtă,
Cum sângele se spală cu sânge.
Şi ochii lui indecişi -
albastrul zbuciumat ca marea
şi verdele crud al ierbii -
Să privească.
...cum n-au mai privit
pe nimeni.
CITEȘTI
Înăuntru
PoesieAm scris în poezie Focul mocnit ce arde în mine. Și-am lăsat lumea să cunoască Un strop din iubirea noastră.
