Tu nu ai înțeles.
N-ai înțeles care-ți era menirea,
care-ți era viața
și luptele tale.
patima mea izvorăște din sentiment,
cerneală se scruge din peniță,
dragostea se-adună fragilă pe genunchii mei,
condeiul mă-ndeamnă s-o mângâi.
Ai să-nțelegi, copile,
― cândva ―
cât te-am iubit!
cât te-am prețuit!
Poate,
ți-au mai spus și altele
povești frumoase,
dar ca mine nu te-au iubit.
Ai să-nțelegi cândva,
că dragostea e totul,
că fără ea,
nu poți avea viață.
O să-ți dai seama
de raționamentul greșit,
de ciuda și invidia ta
la nesfârșit.
Ai să-nțelegi
cum te-am iubit,
dar ai să regreți
când va fi prea târziu.
CITEȘTI
Înăuntru
PoetryAm scris în poezie Focul mocnit ce arde în mine. Și-am lăsat lumea să cunoască Un strop din iubirea noastră.
