Tara: o viață de fugar

Fiica apostată

   Tara fu chemată la sediul CID, unde i se spuse că agenția îi va deschide dosar şi că vor strânge informații pentru a vedea dacă informațiile sunt adevărate. Agenții doriră totodată să ia legătura cu familia Tarei. Acesteia nu-i venea să creadă că scăpase de atâtea ori, ca să fie apoi turnată de unul dintre membrii bisericii.

Ştia că majoritatea oamenilor din adunare erau buni la suflet şi înțeleseră că era necesar să păstreze tăcerea referitor la trecutul ei. Dar numai unul sau noi se dovediră a fi suficienți pentru a schimba cursul evenimentelor. Acum se simțea ca prinsă de un curent care o trăgea în jos atât de adânc, încât nu avea cum să-şi revină vreodată.
 

Tara strigă spre Dumnezeu, rugându-L s-o salveze încă o dată.
Îi veni în minte cuvântul Emanuel. Ştia acum ce înseamnă, că Dumnezeu este cu ea, şi acel gând îi era îndeajuns. Credea că dacă Dumnezeu a putut face un pește să-l scuipe pe Iona pe țărm, poate să o scape şi pe ea din ghearele celor de la CID!

Dar nu avea să fie uşor. CID-ul îi confiscă pașaportul şi continuă să-i pună întrebări şi să completeze formulare. De obicei, Rubin era cu ea şi încerca să-i convingă că Tara este sora lui, dar nu-l crezură. Numele de pe pașaport nu se potriveau. Pașaportul o identifica drept musulmană. Prin urmare, ce căuta ea într-o familie creştină?

După ce petrecu o zi întreagă în arestul CID-ului, Tara primi permisiunea să plece acasă - dar nu înainte de a fi avertizată să nu părăsească oraşul. Agenția urma să o contacteze curând. Tara avea nevoie de un semn de la Dumnezeu, avea nevoie de ceva de care să se agațe. Nu mai avea pașaport şi era doar o chestiune de timp până când CID-ul va lua legătura cu adevărata ei familie -  o întorsătură a situației care ar însemna pentru ea sfârşitul.

Uneori se întreba ce metode va folosi tatăl ei pentru a o ucide...

Pe când se îndrepta spre ieșirea din sediul CID-ului, unul din funcționari îi şuşoti ceva Tarei. Îi cunoştea familia dar nu o dădu în vileag, ştiind în ce pericol se găsea.

- Tara, ascultă-mă, spuse el. Sunt prieten cu unul din verii tăi. Ştiu cine eşti. Trebuie să părăsești țara cât mai rapid posibil. Nu numai tu eşti în pericol.

Tara fu surprinsă dar totodată ușurată. Era o minune că funcționarul CID nu o denunțase. Şi nu numai că-i păstrase secretul, dar îi şi confirmă ce avea de făcut acum. Trebuia să părăsească Pakistanul. Dar cum? Nu mai avea pașaport. Şi chiar dacă ar fi avut, unde ar fi putut pleca?

Rubin merse numaidecât de la o ambasadă străină la alta, încercând să-i facă rost de viză. Fu refuzat în mod repetat.
Ambasadele spuneau că trebuie să cunoască pe cineva în țările lor, pe cineva care ar putea-o sponsoriza. În cele din urmă, o țară din Orientul Mijlociu îi oferi o viză pe trei luni contra sumei de o mie de dolari. Tara nu se bucura să călătorească într-un alt stat musulman, însă încă o dată îi lipseau alternativele.

În ziua în care achită suma, află că CID-ul îi pregătește un mandat de arest pe numele ei. Agenții descoperiseră că aranja botezuri pentru foşti musulmani şi că ea însăși se convertise de la islamism la creștinism. Fusese etichetată drept apostată.
Tara află că şi părinții depuseră plângere împotriva ei. Ei confirmau convertirea şi, în conformitate cu legea islamică, recomandaseră personal să fie spânzurată.

Căzând şi mai adânc în deznădejde, Tara se închise în camera ei mai multe zile în şir. Se aştepta oricând ca familia ei să o prindă şi să o ucidă. Mai rău, puteau să-i ucidă şi noua familie. Şi lucrul acesta s-ar întâmpla din vina ei. Rugăciunile ei deveniră mai scurte, însă conțineau de fiecare dată un strigăt înflăcărat către Dumnezeu, să nu o părăsească, să fie pentru ea Emanuel, chiar dacă lucrul acesta se va întâmpla exact când va sta în fața ştreangului.