Tara: o viață de fugar

Un soț pentru Tara

  Următoarele patru luni se scurseră fără incidente majore. Tara excelă în domeniul creației vestimentare şi deveni mai activă în programele bisericii. Reuşi totodată să ajute alți convertiți musulmani fugari, aranjându-le implicarea în lucrare alături de ea, care avea acum peste zece ani de experiență practică în domeniu. Totuşi, ştia că bărbatul pe care îl pleznise nu era mulțumit de felul în care se soluționaseră problemele pe care el le provocase. Voia mai mult. Tara îşi dădea seama de asta din felul în care se uita la ea. Dorea fie s-o aibă pe Tara, fie s-o distrugă.

  În ce-o privea pe Tara, nici una dintre aceste variante nu era o opțiune.

Tara stătea pe scaun în apartamentul ei, când sună telefonul. Era acelaşi bărbat şi avea veşti. Era mândru s-o anunțe că scrisese un articol pe care îl lipise la afişierul bisericii. Articolul afirma că Tara era prostituată. Acesta era motivul pentru care purta haine atât de frumoase, fiind pe deasupra şi necăsătorită. O invită să vină să-i vadă opera.

  Furioasă, Tara trânti telefonul. Omul acesta nu avea de gând să se dea bătut. Nu era prea îngrijorată de ceea ce credeau membrii bisericii. Cei ce o cunoșteau vor şti adevărul. Nu se putea căsători din cauza pericolului continuu în care se găsea; hainele cele frumoase erau exemple ale propriilor ei creații. Adevărată problemă avea să fie poliția; era doar o chestiune de timp până când articolul va ajunge la ei. În fond, îi puseră în vedere să se căsătorească, iar acest articol nu va face decât să le întărească poziția. Când vor afla de cele întâmplate o vor aresta.

   După o săptămână, temerile Tarei se dovediră întemeiate. Fu dusă într-un centru islamic de detenție, unde trebuia reeducată după învățăturile islamului şi, în cele din urmă, măritată după un bărbat musulman.

   Închisă într-o încăpere mică, Tara se ruga în gând. Nu avea idee cum putea să plece din centrul de detenție fără să consimtă să se căsătorească. Acum părea că situația era la fel ca înainte. Tatăl ei dorise să o mărite şi era dispus să o ucidă dacă refuză. Lucrurile nu erau cu mult diferite față de centrul de detenție. Dacă Tara nu putea fi "reabitată", urma să fie predată părinților ei din Pakistan. Însă ea refuzase planurile tatălui pentru ea şi nu avea de gând să se lase convinsă de funcționarii centrului.
Fără alte opțiuni, ea se rugă, încredințând totul în mâna lui Dumnezeu.

Trecură aproape trei luni. Tara era expusă zilnic lecțiilor din Coran. Când nu era în clasă, era ostatica propriei camere. În cele din urmă, într-o zi, un funcționar rupse monotonia printr-un anunț:

- Tara, ai un vizitator.
- Cum să am un vizitator? Nimeni nu ştie că sunt aici.
- Spune că vrea să vorbească cu tine. Noi credem că e o idee bună să te duci cu el.
- Să mă duc cu el? întrebă Tara. Nici măcar nu-l cunosc pe acest bărbat şi mă trimiteți cu el?
  Tara era evident supărată, crezând că era vorba de un alt truc pentru a o face să se mărite. Totuşi, bărbatul promise că o va aduce înapoi după prânz. Tara nu se arătă încântată de idee, deşi i-ar face bine dacă ar mai ieşi puțin din cameră. Se hotărî să meargă, dar să-l ignore pe bărbat în timpul prânzului.
   Bărbatul era de vârsta Tarei, chipeş şi vorbi cu glas domol şi blând:

- Tara, ştiu cine eşti, îi spuse. Am aflat despre tine de la un prieten musulman.
Tara încercă să-l ignore. Dar cu cât vorbea mai mult, cu atât mai mult îi atrăgea atenția.
- Şi eu sunt creștin, spuse el, continuând pe acelaşi ton grav şi plăcut. Dar nimeni nu ştie. Am fugit din Pakistan la fel ca tine. De fapt, am venit din acelaşi oraş. Ştiu că şi cei de la centru au aranjat să te căsătoreşti cu un musulman care are deja trei neveste.

Tarei îi crăpă obrazul de ruşine. I se spusese deja despre acest plan. Încercă să pară complet dezinteresată de ceea ce îi spune  bărbatul şi aproape reuşi, când el îi spuse:
- Dacă refuzi, vei fi deportată în Pakistan - înapoi la tatăl tău.

Tara nu ştia ce să creadă. Cum se putea ca centrul să aranjeze ca un creştin necăsătorit din orașul ei natal să aibă întâlnire cu ea?

- Şi, ce doreşti? întrebă Tara la sfarşit.
- Să mă căsătoresc cu tine, spuse el.