Tara: o viață de fugar

Trădată

În cele din urmă, Tara întelese că mai departe de atât nu putea merge de una singură. Trebuia să stea de vorbă cu cineva. În loc să-i ofere lămuriri, cursul de religie - şi ceea ce văzuse la biserică şi citise în Biblie - îi stârniră noi întrebări şi dorea cu disperare să înțeleagă ce se întâmplă.

- Tată, ies în oras cu nişte prietene, îi spuse ea, în timp ce se pregătea să plece. Era prima dată când în cei şaisprezece ani ai ei când îşi mințea tatăl şi vinovăția îi strafulgeră trupul când se grăbi să iasă pe uşă afară din casa mare şi luxoasă a familiei.
Însă trebuia să afle despre ce era vorba în credința creştină. Întoarcerea într-o biserică era singura cale pe care o ştia şi care putea să-i aducă lămuriri.

Îşi croi drum prin oraș spre o biserică şi din nou se furişă într-o bancă din spatele sanctuarului, în timp ve slujba era pe cale să înceapă. La sfarşit, se prezentă celui care săvârşise slujba şi îi spuse că dorește să-i adreseze câteva întrebări. Pastorul fu de acord. Tara crezuse că biserica e biserică, creștinul, creștin şi că oricine ar trebui să fie în stare să o ajute. Din nefericire, în situația de față, se înșela.

Pastorul deveni cam stingherit de numeroasele întrebări ale Tarei, pe măsură ce aceasta venea săptămâna de săptămână să discute cu el. Îşi făcea griji cu privire la propria lui siguranță şi îi spuse în mai multe rânduri că ar fi mai bine să nu mai vină.

- Dar unde altundeva m-aş putea duce ca să aflu aceste răspunsuri? răspunse Tara.

Insistența ei îl câştigă o vreme, dar, în cele din urmă, pastorul simți că riscul este prea mare. Crezând că se va scuti astfel de orice necaz viitor, îşi dădu întâlnire cu tatăl Tarei şi îl înştiință că fiica lui vine la biserică şi pune multe întrebări despre Biblie. În câteva clipe, trădase o adolescentă musulmană care căuta să afle cine este Dumnezeu cu adevărat.

- Ce naiba ai crezut că faci?! țipă tatăl la fiica lui când aceasta sosi acasă în după-amiaza cu pricina. Îți dai seama ce rușine mi-ai adus mie şi familiei mele? Cum ai putut să te întâlnești cu acel om? Nu e musulman. E creștin! Cât de neghioabă ai putut fi? Ești şi tu una dintre ei acum?

Tara era şocată de furia tatălui ei; nu-i văzuse niciodată acea latură. Încercă să-i explice că punea doar nişte întrebări şi că nu intenționa deloc să se convertească la creștinism, dar el nu era dispus s-o asculte. Îi porunci plin de mânie să dispară din fața lui şi Tara fugi din încăpere, plângând. Nu avea habar în ce se băgase sau cum putea să potolească mânia tatălui ei.

Îi persistau încă în minte întrebări fără răspunsuri. Ajunsă în camera ei, în ciuda scenei pe care o îndurase, Tara se trezi că este atrasă de micuța Carte albastră legată în piele. Stergându-şi lacrimile, deschise Biblia şi se strădui să citească, în timp ce şuvoiul voilent de cuvinte îi răsuna mai departe cu putere în minte.

Treptat, cuvintele străvechi o acaparară, potolibdu-i teama şi încurajând-o prin dragostea lui Dumnezeu. Deveni atât de absorbită de citirea Scripturii, încât pierdu noțiunea timpului şi nu observă că tatăl ei intrase în cameră.

La început, înfățișarea lui scotea la iveală un om căruia îi părea rău că țipase atât de urât la fiica lui cea mai mică. Dar când o văzu ce citeşte, chipul plin de remușcări se transformă în mânie.

- Tu eşti creştină! Acum sunt sigur de asta! strigă el.
- Tată, jur că nu sunt creştină. Sunt doar curioasă. Trebuie să mă crezi!
- Nu mă minți! Din ce alt motiv ai citi o Biblie?
- Te rog, tată! E o simplă carte pe care o citesc. Ştii că am studiat mult în ultima vreme. Tara încerca cu disperare să-l convingă de nevinovăția ei, când palma lui o izbi cu putere peste față.
- Cum ai putut face aşa ceva familiei noastre? Noi suntem musulmani! Se retrase din fața lui în stare de şoc, şi copleșită de durere, cu ochii mari, nevenindu-i să creadă că tatăl ei o lovise. Acum veni după ea şi o plezni din nou. Ne-am născut musulmani şi o să murim musulmani. Iar tu - tu nu mai eşti fiica mea!

Suspinele şi tânguirea Tarei îl făcură le fratele cel mai mare să alerge în camera ei ca să vadă ce se întâmplă.

- Sora ta a devenit creştină! S-a întâlnit cu un pastor şi acum o găsesc citind Biblia!

Auzind învinuirea, fratele Tarei trecu pe loc de la îngrijorare, la furie şi se aruncă asupra Tarei, începând să o bată cot la cot cu tatăl lor.
Privirea îi căzu pe Biblia albastră şi începu să-i rupă cu răutate paginile aurite.
Tatăl Tarei găsi o curea din pânză, o îndoi în două şi îşi plezni peste față fiica cu sălbăticie, în timp ce aceasta se ghemui pe podea, plângând isteric.

- Tată, trebuie să-i găsești un soț. Şi încă repede, înainte ca lucrurile să meargă mai departe, spuse fratele ei, roşu la față de mânie şi de atâta efort.
Când cei doi bărbați părăsiră, în sfârșit, încăperea, tatăl dădea din cap.