Roşu de rubin

Epilog

Epilog.
Hyde Park, Londra
24 iunie 1912
— Umbrelele astea de soare sunt chiar practice, spuse fata, rotind-o pe-
a ei. Nu înţeleg de ce au fost scoase din circulaţie.
— Probabil pentru că aici plouă fără încetare?
Băiatul îi zâmbi, privind-o dintr-o parte.
— Dar cred că aceste chestii sunt şi drăguţe, continuă el. Iar rochiile de
vară din dantelă albă îţi vin de minune. Mă obişnuiesc, încetişor, şi cu fustele
lungi. Este o privelişte tare frumoasă când le dezbraci.
— Eu însă n-am să mă obişnuiesc niciodată să nu mai port pantaloni, se
lamentă ea. Mi-e dor de jeanşii mei în fiecare zi, mi-e dureros de dor.
El ştia prea bine că nu de jeanşi îi era ei aşa de dor, dar avu grijă să nu
aducă vorba despre asta. O vreme, tăcură amândoi.
Parcul era atât de paşnic sub soarele verii, iar oraşul care se întindea
dincolo de el părea construit pentru eternitate. El se gândi că, peste doi ani,
avea să izbucnească războiul şi că zepelinele germane aveau să bombardeze
Londra. Poate că atunci vor fi nevoiţi să se mute pentru o vreme la ţară.
— Fata arată exact ca tine, spuse ea deodată.
El înţelese imediat la cine se referea.
— Nu, arată ca tine, Prinţesă! Doar părul l-a moştenit de la mine.
— Şi felul în care-şi ţine capul într-o parte când cugetă la ceva.
— Este minunată, nu-i aşa?
Ea încuviinţă din cap.
— Nu e ciudat? Cu două luni în urmă am ţinut-o în braţe ca nou-născut,
iar acum are deja şaisprezece ani şi este cu jumătate de cap mai înaltă decât
mine. Şi doar cu doi ani mai tânără.
— Da, asta e o nebunie!
— Într-un fel însă, sunt şi uşurată că-i merge bine. Dar Nicolas… De ce
a trebuit să moară aşa de timpuriu?
— Leucemie. N-aş fi crezut niciodată. Biata fată, să-ţi pierzi tatăl atât de
timpuriu. Îşi drese glasul. Sper să stea departe de tânărul acela… Nepotul
meu, sau ce-o fi. Relaţiile astea dintre rude mă zăpăcesc mereu.
— Chiar aşa de greu nu este: străbunicul tău şi stră-străbunicul lui au
fost fraţi gemeni. Prin urmare, stră-străbunicul tău este şi stră-stră-
străbunicul lui. Văzând privirea lui derutată, ea râse. Am să-ţi fac o schemă.
— Îţi spun eu că nu-nţelege nimeni. În orice caz, nu-mi place flăcăul. Ai
observat cum a tratat-o de sus? Din fericire, nici ea nu a cedat.
— Este îndrăgostită de el.
— Ba nu.
— Ba da, este. Doar că nu ştie încă.
— Şi tu de unde ştii?
— Ah, pentru că băiatul este de-a dreptul irezistibil. Of, Doamne, i-ai
văzut ochii? Verzi, ca ai unui tigru. Cred că şi mie mi s-au înmuiat puţin
genunchii când m-a privit aşa furios cum era.
— Ce? Sper că nu vorbeşti serios! De când îţi plac ţie ochii verzi?
Ea râse.
— Nu-ţi face griji! Tot ochii tăi sunt cei mai frumoşi. Cel puţin pentru
mine. Dar cred că ea preferă ochii verzi…
— Nu poate fi îndrăgostită de tipul ăsta arogant!
— Ba da, este. Iar el este la fel cum erai tu cândva.
— Poftim? Acest…! Nu seamănă nici un pic cu mine. Eu nu ţi-am dat
niciodată ordine, niciodată!
Ea râse.
— Ba da.
— Da, dar numai când a fost nevoie. Îşi dădu pălăria pe ceafă. Ar fi bine
s-o lase în pace.
— Eşti gelos.
— Da, recunoscu el. Nu-i normal? Când îl văd data viitoare, am să-i
spun să nu pună labele pe ea!
— Cred că în perioada ce va urma ne vom întâlni destul de des cu ei,
spuse ea, fără să mai zâmbească de data asta. Şi cred că ai putea să începi
deja să-ţi reîmprospătezi cunoştinţele de scrimă. Vom avea parte de ceva
evenimente în viitor.
Îşi aruncă bastonul în aer şi-l prinse apoi cu multă îndemânare.
— Sunt gata. Dar tu, Prinţesă?
— Când eşti şi tu gata.
Lista celor mai importante personaje
În prezent:
Familia Montrose:
Gwendolyn Shepherd – este în clasa a X-a şi constată într-o bună zi că
poate călători în timp Grace Shepherd, mama lui Gwendolyn Nick şi Caroline,
fraţii mai mici ai lui Gwendolyn Charlotte Montrose, verişoara lui Gwendolyn
Glenda Montrose, mama lui Charlotte, sora mai mare a lui Grace Lady Arista Montrose, bunica lui Gwendolyn şi a lui Charlotte, mama lui Grace şi a
Glendei Madeleine (Maddy) Montrose, strămătuşa lui Gwendolyn, sora
defunctului lord Montrose Domnul Bernhard, face parte din personalul casnic
al familiei Montrose.
Colegiul Saint Lennox:
Leslie Hay, cea mai bună prietenă a lui Gwendolyn James August
Peregrin Pimplebottom, fantoma şcolii Cynthia Dale, colegă Gordon
Gelderman, coleg.
Domnul Whitman, profesor de engleză şi de istorie.
Cartierul general din Temple al Gardienilor:
Gideon de Villiers, poate, asemenea lui Gwendolyn, să călătorească în
timp.
Falk de Villiers, unchiul lui Gideon de gradul doi, Mare-Maestru al Lojei
Secrete a contelui de Saint-Germain, loja aşa-numiţilor Gardieni.
Thomas George, membru al Lojei din Cercul Iniţiaţilor.
Doamna Jenkins, secretară angajată a Gardienilor Madame Rossini,
croitoreasă angajată a Gardienilor.
În trecut:
Contele de Saint-Germain, călător în timp şi fondator al Lojei
Gardienilor.
Miro Rakoczy, frate de suflet şi prieten al contelui, cunoscut şi ca
Leopardul Negru Lordul Brompton, cunoscut şi protector al contelui Margret
Tilney, călătoare în timp, stră-străbunica lui Gwendolyn, bunica lui Lady
Arista.
Paul de Villiers, călător în timp, fratele mai mic al lui Falk de Villiers
Lucy Montrose, călătoare în timp, nepoată a lui Grace, fiică a fratelui mai
mare al lui Grace şi al Glendei, Harry
                            SFÂRŞIT