-Nu! Nu te ascult! M-ai minţit 16 ani! Am trântit uşa camerei mele.
-Mars! Marsille! Deschide!
-Pleacă! Am ţipat. Poate că exageram. Poate că nu era chiar aşa de grav ceea ce făcuse. Pfff...dar serios? Cine îşi minte copilul 16 ani?! Ce părinte ascunde faptul că a fost spion?!
-Marsille! Gândeşte-te! Tu ce-ai fi facut în locul meu?! Mama părea puţin disperată. Am zâmbit în sinea mea. Probabil mă credea în stare de multe.
M-am trântit pe pat şi am încercat să gândesc la rece situaţia. Deci? Într-o singură zi afli că ai potenţial de spion, că ai fost admis la o şcoală pentru spioni şi că mama ta adoptivă a fost spion. Mda...sigur că asta li se întâmplă "tuturor"..Ah, da, şi să nu uităm de părinţii mei naturali care au fost şi ei spioni.
-...Mars! Eşti acolo? Deschide! Vocea mamei mi-a întrerupt şirul gândurilor. Pfff...ok, probabil am exagerat.
M-am îndreptat spre uşă şi am deschis-o, deloc sigură pe mine.
-Mamă... Am pufnit eu.
-Să nu mai faci faze de genul ăsta, ai înţeles? Mi-am ridicat ochii şi am întâlnit privirea mamei care mă dezaproba total.
-Da, am înteles. Am încuviinţat din cap, încercând să-mi întăresc convingerea.
-Bun. Acum, haide. Îmi apucă mâna şi m-ă conduse până în camera ei.
-Ce facem aici?
-Ai de gând să mergi la acea şcoală? Mă sfredeli cu privirea.
-Ăm...nu ştiu...
-Vreau să te hotărăşti. Wow. Mama tocmai îmi dădea un ultimatum.
-Da. Să zicem că merg. Am spus eu.
-Mars...aici nu e vorba despre ceea ce zicem acum. Vreau să fii sigură.
-Ok. Bine. O să merg. Mama a zâmbit.
-Eu am făcut aceeaşi şcoală. Şi la fel şi mama ta naturală. Am afişat un zâmbet vag.
-Ştii că nu îmi pasă de mama mea naturală.
-Mars, mama ta naturală nu te-a abandonat. Te-a lăsat în grija mea.
-Mda...mda. Sigur. Dar totuşi, nu de asta nu îmi pasă de ea. Mie nu îmi pasă de ea pentru că am avut o mamă. Şi aia ai fost tu.
-Ştii că nu îmi place să gândeşti aşa. Am mai vorbit despre asta. Mâna mamei o strânse pe a mea.
-Ştiu. Şi...ce vroia-i să-mi spui?
-Sunt câteva lucruri pe care ar trebui să le ştii în legătură cu această şcoală de spioni.
-Cum ar fi? Am privit-o întrebător.
-Păi...în primul rând...
