Întunericul domnea în camera mea. Draperiile groase nu lăsau să treacă lumina slabă ce ajungea aici din centrul oraşului.
După ce-i spusesem lucrurile acelea lui Lyn adormisem, sau, mă rog, mă prefăcusem că am adormit. Însă cred că era deja două noaptea, şi eu încă mă gândeam la tot. Oare cum a putut o simplă scrisoare să-mi schimbe atât de radical viaţa?
În afară de bătăile inimii mele, în cameră nu se auzea decât respiraţia regulată a lui Lyn. Fata asta chiar adormise. Dar, oricum nu avea nici o problemă. Singura ei grijă era că-i e dor de familia-i numeroasă.
Într-un final cred că am adormit, căci la 6:30 fix m-a trezit un cor de îngeri. Nu, nu glumesc. Soneria ceasului lui Lyn reprezenta un cor de îngeri.
-Oh! Fire! Îmi pare rău că te-am trezit! Dacă vroia-i să mai dormi! Lyn mă privea îngrijorată, de parcă eram cine ştie ce bolnav de epilepsie.
-Lyn, nu contează. Am fost trezită şi mai rău decât cu un cor de îngeri. A zâmbit. Dar, nu vreau să crezi după faza de aseară că sunt cine ştie ce dereglată mintal. Adică, nu e mare chestie. Mulţi oameni sunt adoptaţi.
-Fire...Lyn mă privea cu mulţumire, şi cu bucurie. Eu... Nu am apucat să aud ce vroia să-mi zică căci tipa m-a tras într-o îmbrăţişare puternică.
După secole, Lyn s-a hotărât să-mi dea drumul, dar doar pentru că la 8:00 trebuia să fim în clasă.
Trebuia, se pare, să purtăm uniformă. Cel puţin era una drăguţă. Eu şi Lyn ne priveam în oglinda mare de pe hol.
Uniforma consta într-o fustă neagră cu carouri, şi din fericire, fusta era deasupra genunchilor cu cel puţin 10 centimetri, în cazul meu, la Lyn fusta trecea de genunchi. Mulţumesc picioare lungi! Într-o cămaşă albă, şi un sacou negru, pe care desigur nu aveam să-l port.
Stăteam cu Lyn în faţa oglinzii de pe hol. Ea avea părul negru strâns într-un coc în vârful capului, eu îl aveam lăsat pe umeri. Ea era nemachiată, eu aveam rimel şi luciu de buze. Ea era frumoasă ca un înger.
Am ieşit pe holurile şcolii, în marea de elevi de-a noua. Toate fetele erau îmbrăcate în uniformă, una avea chiar şi o bentiţă neagră. Apoi, băieţii aveau cămăşi albe, ca şi noi, pantaloni negri, unii mai îndrăzneţi chiar blugi negri, sfidând astfel uniforma şcolară. Şi da, am văzut mulţi băieţi drăguţi. Dar nu şi pe Jack.
Ne-am îndreptat cu toţii spre sala de clasă.
Când am ajuns, m-am aşezat în banca a doua, deoarece cele mai din spate erau deja ocupate. Lângă mine stătea Lyn, în faţă stătea tipa cu bentiţă neagră, în spatele meu era un băiat brunet, destul de drăguţ, iar în stânga mea s-a aşezat un băiat brunet, cu ochii verzi, Jack.
-Bună-dimineaţa! Eu sunt Jane Winkel şi profesoara voastră de istorie a lumii.
În spate s-au auzit nişte râsete şi glume pe seama numelui. În mod normal, o parte ar fi pornit de la mine, dar, fiind în banca a doua, nu vroiam să risc. Plus că profa aia părea destul de neobişnuită. Dar clar, următoarea oră trebuia să mă mut mai în spate.
-Voi face prezenţa. Fiecare va trebui să se ridice, şi să spună prezent. Fire Blue!
La auzul numelui meu rostit de glasul doamnei Winkel m-am ridicat în picioare şi am spus:
-Prezent. Profa m-ă studie câteva clipe, strâmbă din nas, şi continuă.
-Fire, părul tău este despletit. Poţi fie să-l tunzi...
-Ce? Să-l tund?! De ce? Am întrerupt-o pe profesoară. Însă aceasta continuă fără să mă ia în seamă.
-Fie să-l prinzi în coadă. Deci despre asta era vorba. Atunci m-am uitat în clasă. Fetele, în număr de zece, fie aveau părul prins, fie îl aveau prea scurt pentru a fi prins. M-am uitat la doamna Winkel şi am încuviinţat.
-Andrew Garrow.
Un tip înalt şi blond s-a ridicat şi a spus cuvântul magic. Văzând că îl privesc, acesta mi-a făcut cu ochiul în timp ce se aşeza. Ăştia erau cei douăzeci şi trei de colegi. Michele Hathrey, fata cu bentiţă, Fiona Kile, o tipă blondă şi scundă, Simon Long, un roşcat înalt, Jack Moon, Ken Nang, un băiat, din Coreea probabil, brunet, cu ochii negri şi migdalaţi, Selma Ollins, o fată roşcată cu părul prins într-o împletitură ciudată, Sonia Ollins, o tipă înaltă şi deşirată, Luke Osthen, un brunet cu ochii albaştri, Anna Patel, o blondă drăguţă, Alec Phen, un blond superb, Kiley Qun, o fată cu un păr şaten mai creţ ca al africanilor, Christian Ripp, un băiat cu părul şaten, destul de lung, prins într-o coadă, Rebecca Rusten, o fată cu un păr roşcat tuns scurt, Kevin Star, un băiat din spate, cu părul şaten, în care se zăreau şuviţe blonde, şi cu nişte ochi gri-sidef, Will Stan, un tip blond şi înalt, Michel Sun, un băiat cu părul roşcat creţ, Brigitte Sunter, o fată mulatră, Louis Volton, un băiat blond şi foarte înalt, Zike Wythel, un brunet de lângă Jack, Lillyn Xin, Cody Zathen, un băiat scund şi slab şi Peter Zen, un băiat brunet cu ochii căprui.
-Ei bine, elevi, vreau să vă urez tuturor succes. Doamna Winkel ne-a zâmbit înainte de a ne face introducerea în Istoria Lumii.
