-Marsille Fire Blue. A spus secretara brunetă din faţa uşii, verificându-şi clip-board-ul.
Da. Eram prima la catalog. Prima din 24 de elevi de a noua. Cu emoţie am păşit în biroul directorului.
-Bună. Marsille, nu? A spus el, zambindu-mi.
-Da. Dar mi se spune Mars.
-Păi, Mars, în primul rând, uite-ţi cartela de la cameră. Bobocii au camerele la etajul 2. Fetele dorm în aripa estică. Nu cred că e nevoie să îţi spun că nu aveţi voie noaptea în aripa vestică, cu atât mai puţin să primiţi băieţi în aripa estică noaptea.
-Sigur.
-Uite. A spus împingnând pe masă, înspre mine, un dosar mare şi argintiu. Acesta e programul tău, include şi timpul liber. A zâmbit el.
-Mulţumesc. Am spus zambindu-i.
-N-ai pentru ce. Poţi pleca.
-Ăhmm...păi aş avea ceva să vă spun.
-Sigur. Spune-mi.
-Păi, mama mea, adică Janine mi-a spus să vă spun că Seth s-a întors. Cand am terminat de vorbit l-am privit. Pe faţa lui se citeau teama, îngrijorarea şi de asemenea, hotărârea. M-a privit la rândul lui şi a zis:
-Mars. Mai ai un prenume, asa-i?
-Da. Fire.
-Ti se potriveşte. Mi-a spus studiindu-mă.
-Mulţumesc.
-Ascultă. Aici e o problemă. Una pe care tu probabil n-ai înţelege-o. Dar, de acum încolo, când vei fi întrebată cine eşti, vei spune că eşti Fire Blue.
-Dar....Mi-a oprit protestele ridicând o mână.
-Ascultă-mă. Este pentru siguranţa ta proprie. Poţi pleca. Mi-a spus şi a făcut semn spre uşă.
-La revedere. Am şoptit îndreptându-mă spre uşă. Nu mai înţelegeam. Mama a spus să nu îmi fac griji. Bun. Atunci de ce domnul Sage părea atât de îngrijorat? Mama...mama a fost spion, aşa că cine spune că nu poate minţi? Mama...mama care nu era dimineaţa. Dacă..i s-a întâmplat ceva? Dar ce? După ce mi-a spus, ea se retrăsese, dar, şi asta putea fi o minciună. Atunci, ce era adevărat?
Am continuat să mă lupt cu gândurile negre legate de ceva oribil care i s-ar fi putut întâmpla mamei, rătăcind singură pe holurile academiei. Probabil că toţi îşi inspectau camerele sau erau în biroul directorului.
