Luminile oraşului sclipeau în faţa mea. Totul era viu, în ciuda faptului că era trecut de nouă seara. Jack şi cu mine ne plimbam pe străzile oraşului. Ne îndreptam spre faleză, deoarece îmi făcusem cunoscută dorinţa de a merge aproape de faleză.
-Totuşi, de ce îţi doreşti atât de mult să vezi faleza? Doar ai trăit 16 ani în Carolina de Sud.
-Da. Asta înseamnă că îmi plac apa şi tot restul.
-Pfff...Mars...eşti o răsfăţată, ştiai? Am râs.
-Ba nu. Doar prefer locurile din apropierea apei. Tu de unde eşti, Jack?
-Washington...
-Capitala?! Asta e super!
-Hmm. Nu şi atunci când unchiul tău te lasă singur într-o casă imensă. Şi când tot ce poţi face e să te uiţi la filme şi să te joci pe Xbox.
-Mhm...frate, mi-ar plăcea să am o casă întreagă la dispoziţie.
-Asta pentru că nu ştii cum e. M-am încruntat.
-Hei! Nu poate fi chiar aşa de rău.
-...habar n-ai.
-Ah, da? Pentru că tu eşti tipul bogat? Iar eu nu ştiu cum e, nu?
-Ştii că nu mă refeream la asta!
-Pfff...nu-ţi fă griji. "Nu" e vina ta! Hm. Bănuiesc că auzi des asta.
-Mars, termină!
-Ce naiba! O să termin! Eram furioasă, aşa că am pornit spre hotel lăsând luminile oraşului şi pe Jack în urmă.
Aşa îmi trebuia. Nici măcar nu conta cum ştiuse Jack că merg la Diamond. Poate avea un al şaselea simţ. Ideea era că nu trebuia să mă încurc cu băieţi încă din prima seară în New Orleans. Nici măcar nu trebuia să-mi bat capul. Mai mult ca sigur era un alt băiat de bani gata. Desigur, nu puteam spune că eu am fost sau sunt săracă. Mama avea bani, mereu primeam ce îmi doream, chiar şi chestii pe care nu le ceream. Însă eu nu mă comportam de parcă soarta fusese mult prea crudă cu mine.
