31 iulie:
Era dimineaţă.
M-am ridicat somnoroasă din pat şi mi-am dat la o parte înfloratele mele perdele de la geam pentru a lăsa lumina soarelui să pătrundă înăuntru. Era frumos afară. De la fereastra mea se vedea exact cafeneaua Starbucks şiiiiiiiii un Range Rover negru, mare, parcat în faţa ei. Mi-am verificat mobilul şi ceasul arăta 10:30am. M-am îndreptat spre baie, cu o oarecare grabă, şi mi-am făcut rutina de dimineaţă, după care am scos primele haine găsite în dulap. Şii, ta-daaa, în mai puţin de 30 de minute eram la uşă. I-am dat un mesaj lui Crystal, spunându-i să nu-şi facă griji pentru mine dacă nu mă găseşte şi am plecat încet spre Starbucks. Speram să nu fie prea târziu pentru cafeaua mea. Bineee, fiee, trebuie să recunosc că aveam de gând să-l văd şi pe Niall. Îmi plăcea compania lui. Oarecum. Vreau să zic. Niall e un băiat la locul lui. E amuzant, inteligent, ştie să mă asculte când am ceva de zis, dar nici aspectul lui nu e mai prejos. Daaa, aşa e. Mereu am luat în calcul şi înfăţişarea fizică a unui băiat, chiar dacă aceasta nu contează prea mult, atâta timp cât îl duce şi capul. Sincer, chiar nu-mi pasă că e un tip venerat de toate fetele din lume; eu mă simt bine în preajma lui şi atâta tot. În fine, am cam deviat de la poveste.
Am intrat deci în Starbucks. Încercam să afişez aceeaşi faţă indiferentă de ziua trecută, dar pur şi simplu nu puteam. Eram foarte entuziasmată şi nu ştiam de ce. Chiar credeam că starea mea de spirit „se agrava” dacă mai beam şi cafeaua. M-am dus direct la bar.
'Hi, Paul..'
'Heey!' -Paul se tot învârtea pe acolo, dar când am apărut eu, s-a oprit şi m-a privit.
'Ce mai faci?'
'Bine, lucrez... Tu?'
'Bine şi eu. Am venit să-mi beau cafeaua.' -i-am spus neatentă; eram atentă doar la clienţi. Îl căutam pe Niall. Atunci a apărut un tip din camera personalului şi i-a spus lui Paul să ia o pauză. Tocmai atunci l-am zărit pe Niall în acelaşi loc în care a stat cu mine ziua trecută. Am zâmbit. M-am uitat mai bine şi am văzut că nu era singur; era cu o fată. Zâmbetul de pe faţa mea s-a ascuns imediat. Am oftat.
Ştiam eu că nu trebuia să fac asta. Nu trebuia să vin aici. Sau mai bine zis, nu trebuia să accept invitaţia lui de a ieşi împreună. Doar e un star internaţional. Poate sta cu 85987569 de fete din toată lumea. Şi cred că asta face. În fiecare zi cu alta. Adică, ce fac eu? Îl judec. Nu-mi stă în fire. Zic doar că regret faptul că ne-am cunoscut. Paul e aici. Andrea, stop being a bitch. Be a lady!
'..deci, vrei?' -am auzit din spate şi m-am întors repede.
'Scuze?' -am întrebat. Se pare că n-am fost atentă la cuvintele lui Paul aşa că l-am rugat să repete.
'Te-am întrebat dacă ai vrea să bei cu mine cafeaua........?'
'Aa, da! Sigur.' -i-am răspuns bucuroasă. De fapt, aveam multe idei în cap. Voiam să mă aşez la o măsuţă cât mai aproape de Niall ca să observe că stau cu altcineva.
*Mind blowing up* nu mă pot minţi pe mine. Da, e adevărat. Vreau să-l fac gelos pe Niall. Cu toate că nu suntem împreună şi nici n-am fost. I'm a little devil. Sunt doar curioasă cum reacţionează sau dacă şi el are o miiiică simpatie faţă de mine, aşa cum am eu faţă de el. Să zicem. Nu pot renunţa atât de uşor la o persoană pe care abia am cunoscut-o, dar deja mă face să mă simt bine.
'Ce zici dacă ne-am aşeza acolo?' -spun eu către Paul cu un zâmbet mare pe buze.
'Bine. Du-te şi aşează-te tu până iau eu cafeaua. Ce bei de obicei?'
