Mă simţeam vinovată pentru tot ce se întâmplase.
Cum am putut lăsa una ca asta să se întâmple? Eram derutată.
'La ce te gândeşti?' -mă întrebă Crys, observându-mi neliniştea chiar de pe chip. Ne plimbam pe străzile oraşului, nu ştiu unde, căci eram prea distrasă de gândurile mele tulburate ca să mai aud vorbele bâjbâite ale mătuşii mele. Ea părea agitată, entuziasmată după întâlnirea cu vechii ei prieteni. Amândouă ne aflam în lumi paralele.
'La nimic!' -am minţit-o eu, scoţându-mi mobilul şi uitându-mă la el. Al naibii de mobil, iar poza asta! Ceva mă oprea să schimb poza de pe ecran şi continuam să îi văd zâmbetul de fiecare dată când îl deblocam. Crys n-a insistat pe tema supărărilor mele, păstrând întrebările pentru cănile de ciocolată caldă şi pernele pufoase de acasă- 'De ce nu luăm un autobuz?'
'Pentru că aproape am ajuns...' -mi-a răspuns ea. Cred că mergeam de mai bine de două zeci de minute.
'Unde?'
'În Oxfordshire... Ţi-am mai explicat de câteva ori, ce-i cu tine?'
'Păi, şi ce facem acolo?'
'Au început pregătirile pentru Festivalul Pustietăţii de anul acesta...' -a încheiat ea. Ştiam că nu mai avea chef să răspundă la întrebările mele stupide pe care le-am repetat de atâtea ori după deşteptarea mea din starea de reverie, aşa că am tăcut.
Festivalul Pustietăţii are loc în fiecare an în Cornbury Park, Oxfordshire, şi pot spune că este cel mai tare eveniment al anului, situat chiar înaintea petrecerii lui Danielle în topul manifestărilor incendiare din zonă. În mare, festivalul durează trei zile, iar pregătirile încep cu vreo trei zile înainte, pentru ca totul să iasă perfect. Este al treilea an în care am onoarea de a lua şi eu parte la acest eveniment, şi mă roade curiozitatea să aflu cine va cânta la marea deschidere. În fiecare an, festivalul este deschis de persoane celebre care cântă live pe enorma scenă ce urmează să fie montată în mijlocul parcului. Muzică bună non-stop, mâncare şi diferite activităţi după placul fiecăruia, însă partea mea preferată este însăşi deschiderea. Ca şi în anii precedenţi, eu şi Crys vom fi prezente în mod obligatoriu la deschiderea festivalului din prima zi şi, eventual, vom mai face câteva plimbări prin zonă în celelalte zile. Oricum, faptul că mătuşa mea este agitată până peste cap în privinţa pregătirilor pentru festival îmi stârneşte bănuieli în privinţa persoanei sau persoanelor care vor iniţia evenimentul.
'Ştiu de ce mă duci acolo!' -izbucnesc dintr-odată.
'Trebuie să-mi văd nişte prieteni...'
'Nişte prieteni ca.... băieţii din trupă? Nu-s aşa de proastă. M-am prins că ei o să cânte la deschidere.' -oricum era prea târziu ca să mă întorc singură acasă, căci aproape ajunsesem.
'Okay, okay. Adevărul e că vreau să-l văd pe Harry. Trebuie să repete acum cu băieţii.'
'Sper că eşti conştientă de posibilele consecinţe ale întâlnirii mele cu Niall, sau Zayn, sau oricare altul...'
'Mmm..'
'Mai bine rămân aici.' -propun, arătând spre magazinul de lângă noi, dintr-o mişcare a capului.
'Eşti sigură?'
'Foarte sigură!' -nu eram deloc- 'Du-te, să te grăbeşti!' -am îndemnat-o, iar ea s-a îndreptat spre parc.
Am intrat în magazin, am aruncat câteva priviri pe ici-colo, dar nu era un loc prea atractiv. Am ieşit, din nou, şi am înaintat vreo două zeci de metri până la colţul străzii, sperând să dau de Crys, dar nici urmă de ea. Zona era oarecum aglomerată, mai ales acum, în preajma festivalului. Lângă mine am zărit o bătrânică neajutorată care se chinuia să meargă, trăgând o valiza după ea. Când am văzut că şi-a scăpat-o din mână, m-am apropiat de ea şi am ridicat-o. Bătrânica m-a privit în ochi în momentul în care i-am întins mânerul valizei, iar ochii ei de un căprui înflăcărat păreau să ascundă o adevărată poveste de viaţă. Aceasta a dat imediat drumul mânerului valizei şi a luat mâna mea, strângând-o cu delicateţe într-a ei.
