1 august:
'Pentru mine?' -întreb eu mirată cu gândul că nimeni nu mai scrie scrisori în zilele noastre, cu atât mai puţin adresate mie.
'Da!' -răspunse ferm Crystal- 'Scrie că e pentru tine!' -şi mai aruncă o privire pe spatele plicului şi iar îl întoarse.
'De la cine e?'
'Nu ştiu. Nu scrie. Pot să-l deschid?' -mă întrebă ea entuziasmată.
'NO. Come on. Give it to me!' -am strigat aruncându-mi plapuma ce o ţineam pe mine, căci tocmai mă trezisem, şi am fugit spre ea. I-am luat-o din mână- 'Să vedeeeem!' -am rostit eu cu un zâmbet enorm pe buze- 'Da' ce-i asta?' -dintr-odată faţa mea a afişat o expresie confuză. Erau două hârtii.
'Arată-mi!' -sări Crystal la mine şi trase de ele.
'Uşor, disperato, că nu e o bombă cu ceas!' -Primesc şi eu odată un plic şi nici atunci nu mă lasă femeia să mă uit liniştită în el.
'Idioato, ştii ce-i asta???' -întrebă ea aproape ţipând.
'Da. Două hârtii pătrate, frumos decupate, pe care scrie One Direction VIP Ticket..' -a durat o secundă să realizez ce tocmai spusesem.
'Exact!!!!' -continua să zbiere în urechea mea. Are probleme grave!
'Owhhhhh!' -am oftat apoi.
Uitasem că încă nu-i spusesem lui Crys povestea cu Niall. Here I go!
'Cine ţi-ar trimite două bilete 1D VIP la concert privat în Burton Taylor Studio?' -întrebă ea confuză.
'Uite, trebuie să-ţi spun ceva!' -am început- 'M-am văzut cu Niall....'
'YOU DID WHAT?'
'Calmează-te, femeie, să-ţi pot explica!'
'Când? Unde?'
'Deci. Întâi mi-a scris pe twitter să ne vedem la Starbucks. Acum două zile am băut cafeaua împreună. Ieri a venit aici şi ne-am petrecut ziua împreună... Şi azi.. asta.. cred că e el. Nu văd cine altcineva ar putea fi.'
'Tu eşti nebună!' -continuă ea- 'Acum ai grijă de tine. Plec la serviciu!' -mă îmbrăţişă. Face asta în fiecare zi :D . Crystal lucrează la un bar din colţul străzii, numit All Bar One. Ea e un fel de barmaniţă/ chelneriţă, pentru că se serveşte şi mâncare şi băutură acolo. Începe la 11am şi termină la 8pm, iar pe timpul nopţii e înlocuită.
Am băgat biletele înapoi în plic şi l-am aruncat în mijlocul casei. Ce mă fac acum? Dacă merg, cine ştie ce se întâmplă..... însă, dacă nu merg, se va supăra pe mine; mai ales că el a fost lângă mine şi m-a ascultat. Nu-l pot lăsa baltă. Bine. Merg. Doar de data asta. Bine. O iau şi pe Crys. Sper să nu devasteze tot de pe-acolo. În fine.
2 august:
Nu am vorbit cu Niall de două zile şi nu i-am dat niciun răspuns în legătură cu invitaţia sa la concert. N-am fost niciodată la Burton Taylor Studio, dar am trecut de multe ori prin faţa lui şi arată înfricoşător. Adică mă sperie. Nu ştiu. Am emoţii. Ba nu. Mă simt ciudat. Niciodată nu m-am mai simţit aşa. Nu găsesc cauza. Ugh. Here I go.
Era 4:50pm. Am urcat în maşina lui Crystal şi am pornit. Eram amândouă acolo, frumos îmbrăcate, gata să mergem la... erm... you know.Era în lumea ei. Sau mai bine zis, eu eram în lumea mea. Nu, chiar nu pot explica ce era cu mine în acele momente. Nici eu nu ştiam. Ştiam doar că se întâmpla ceva, dar nu ştiam ce.
