Amazoana

Capitolul 1

Audrey POV
Zgomote puternice ma fac sa deschid ochi si stiu sigur ca nu sunt fetele care incearca sa ma trimita la scoala, pentru ca...azi este sambata. Ma ridic in crestetul capului ametita de la somnul mult prea scurt, afara fiind inca întuneric. Ar trebui sa fie ora patru a.m. maxim. Un zgomot si mai puternic se aude si eu tresar din cauza tipatului care urmează.
Chevyl cade din pat dar se ridica rapid cu lampa noastra care abea mai "traieste", de culoare roz in mana.
-Ce s-a auzit? Ma intreaba ea si imi ridic sprancenele fiind nedumerita cum poate arata asa de treaza la felul si la ora la care s-a trezit. Dau din umeri si iau de sub patul meu bata de baseball, fac semn spre usa si ea pentru prima oara este deacord cu mine.
-Daca este înarmat o iei la fuga in trei secunde. O sa fiu chiar in spatele tau. Ai inteles? Ea aproba planul meu rapid si deschidem usa cu un mic scârțâit, injur in surdina cand aud cat zgomot poate face bucata asta de lemn in balamale.  Parcurgem pe varfuri picioarelor si zgomotele se amplifica imediat ce ajungem la capătul scărilor. Facem un schimb rapid din priviri si incuvintam la unison. Tipam una mai tare ca alta si iesim de dupa perete. Alte 4 tipete se aud odată cu ale noastre si imi opresc lovitura ce trebuia sa fie fatală.

Eu ma uit speriată la femeile din fata mea, doar trei fiind cunoscute. Directoare si cele doua îngrijitoare pe care le stiu de ani de zile. A doua fata, bruneta cu ochi verzi ma face sa scot un "wow" la cat de bine arata, la fata cel putin caci o vad vânătă peste tot in rest.
-Ce naiba faceti? Vreti sa ne omorati? Tipa nervoasa directoarea si noi scapam jos "armele".
-Ne-am speriat. Rostim la unison nevinovate si ma mir cum am zis ceva ca Chevyl. Ea ofteaza si da sa o atinga pe fata dar ea tipa si se baga mai tare in perete, strangand mai tare pătura verde din jurul ei.
-Ho sălbatică, aici se cresc copii nu se omoara. Poate nu era tocmai cazul sa zic asa ceva insa nu ma puteam abține. Toate inafara de ea, care pare ca sa mai calmat, se uita urat la mine si putin furioase.

Imi dau ochii peste cap si ma las pe vine in fata brunetei. Ii iau mainile mici intra ale mele si nu o las sa si le retraga.
-Cum te cheama? Intreb pe un ton calm si ea lasa umerii in jos. Privirea ei este panicata si eu incerc sa imi îmblânzesc privirea mea, poate asta intimidando.
-E-Erica. Spune nesigură si eu clatin din cap
-Ok Erica, cum ai ajuns aici? O intreb si credeam ca o sa lesine pe loc la cat de alba s-a facut.
-F-Fratele m-meu m-ma...Erica bufneste in plans si se lasa sa cada in bratele mele. Lacrimile ei imi uda bluza si inima mi se rupe cand vad câtă durere tine fata asta in ea.
Fratele ei ce? A violato? A batuto? A omorat pe cineva? A lasato gravida? A lasato orfană? Imi maresc ochii si imi scutur capul la propiile ganduri. Chiar sunt tampita.

-Noi plecam, stati voi doua cu ea pana cand se trezeste. Am carat toate cinci in camera traumatizata, care a adormit in bratele mele la cateva minute dupa ce sa oprit din plans.
Eu si Chevyl ne uitam una la alta, apoi la fata. Camera in care stam are 4 paturi si o singura persoana se afla in ea, inafara de noi. O alta fata, pe care eu nu o stiu, dar macar am vazuto la orfelinat. Are parul prins in coada, este satena si tine un ursuleț in brate sforaind. Pufnesc si ma așez pe pat, acesta scartaind.

Ma mir cum Chevyl nu a spus nimic răutăcios sau nu ma imbrancit pana acum. Doar sta si se uita la fata noua incontinuu parca vrand sa ii citeasca gândurile. Oare o cunoaste?
-Chevyl, esti bine? Poate vi se pare absurd dar atunci cand stai șaisprezece ani cu cineva, impreuna cu cineva, ti la el fiind obligat. De bine de rau, desi nu m-am inteles cu ea, Chevyl era cea mai suportabila, dar nu foarte, din grup.

La întrebarea mea, ea doar ridica din sprâncene si se trezeste din transă.
-Da, sigur. Sunt ok. Doar ca...imi pare asa de cunoscuta...si...nu stiu de unde. Spune ea confuza si eu ridic o sprânceană.
-Eu una nu am vazuto in viata mea. Nu stiu de tine dar...las eu propozitia in aer si ma intind pe patul care la prima atingere este rece. Ea ofteaza si se întinde pe pat cu fata la mine.
-Sa nu crezi ca suntem prietene. Spunem amandoua la unison si dupa aceea radem pe înfundate. Închid ochii si ma las cuprinsa de somn. De data asta, sperand ca nimeni nu o sa mai dea buzna in orfelinat din motive necunoscute.

Sean POV
Iau paharul de coniac cu calm si sorb o gura din el. Pufnesc într-un chicot dizgrațios uitandu-ma la locatia surorii mele prostute.
Oh, pedeapsa care o sa i se aplice o sa fie unică, imi promit mie in primul rand.

M-a alergat pe străzi si in tot hotelul ca sa o gasesc, mi-a provocat nervi si asta a provocat furie, nu m-a ascultat si a fugit. Ea chiar este  proasta. Stie ca are un cip de urmarire in ea dar totusi incearca sa fuga de mine. Unde? La un orfelinat de fete.

Pufnesc din nou si imi imaginez directoarea care a dato afara ca arata prea rau, copii de maxim zece ani care s-au speriat de ea.
Nici nu stiu daca mai am de ce sa o pedepsesc, a pedepsito soarta destul.

Gândurile le las deoparte si ma sui in masina cu un rânjet, recunosc, bolnav pe buze. Abea astept sa ajung acolo, o sa ma joc cu ea ore in sir, iar apoi, ei bine...O omor. 

MULTUMESC CA ATI ACORDAT O SANSA ACESTEI CARTI ❤❤❤
Va iubesc! 💋💋💋
La media este minunata Audrey...:)  💖💖