Amazoana

Capitolul 4

Chevyl POV
-Deci daca stiam ca este asa de mult de mers luam in taxi. Spun eu obosita. Privirea mea scaneaza marea clădire cu numele specific "Serpent" scris caligrafic si luminos pe ea.
-Nimeni nu ne-ar fi dus. Nimeni nu trece de poteca. Spune Anais aparent calma. Nimanui nu ii convine ca trebuie sa intram acolo, cel mai periculos club din tara daca nu si din lume. Tragem aer in piept si intram. Toata lumea se opreste din ceea ce face si se uita la noi. Privirile bărbaților ma fac sa ma împing in fete dar rămân pe poziții. Nu avem timp de pierdut. Audrey poate sa fie violata sau chiar omorata acum.
-Trebuie sa discutam cu Joe. Este urgent. Un barbat masiv se apropie de noi si cand il simt asa aproape de mine imi vine sa plang. Trebuie sa fiu puternica. Pentru toate trei.
-De ce? Cine sunteti voi? Intreaba el. Vocea sa calma este asemănătoare cu a unui psihopat. Doamne, te rog scoatema de aici.
-Este vorba de Audrey Martinez Winston. A intrat in belele. Mari belele. Toata lumea se uita cu ochii mari la mine. Barbatul ne împinge de la spate pe un rand de scari apoi ne baga într-un birou lasandu-ne acolo.

Un barbat cu ochi aurii si par saten se uita surprins la mine si ridica o spranceana.
-Te-ai pierdut love? Tu si prietenele tale păreti cam speriate. Spune el pufnind într-un chicot si răsfoiește dosarele in continuare. Expir tot aerul si inspir altul nou. Fac doi pasi in fata lui si pentru prima data in viata mea nu ma gandesc la mine.
-Audrey este in probleme. Mari probleme. Spun serioasa si el lasa deoparte actele. Se uita exact in ochii mei, mult mai serios decat mine, aproape rece as putea spune dar si îngrijorat.
-Ce fel de probleme love? Pentru prima data bag in seama apelativul lui si picioarele mi se inmoaie. Este un Serpent, capul lor, nu poate sa imi placa.
-Fratele meu. Este foarte violent si este pedofil, si poate sa o omoare in orice moment pentru ca a adoptato. Crede-ma, stiu. Erica se baga in discuție iar Joe ridica ambele sprancele. Se ridica de la birou si eu ma dau un pas mai in spate. Se sprijină cu fundul de birou iar boturile papucilor nostri aproape se ating.
-Si cum a ajuns ea sa fie adoptata? Intreaba satenul si simt o urma de iritație in glasul lui. Ne uitam una la alta pentru cateva secunde iar Anais vorbeste pentru prima data.
-L-a provocat, la lovit, la injurat, el a si incercat sa o loveasca dar bineinteles ca nu a reușit. Si era foarte furios cand a plecat de acolo. Rezuma intamplarea Anais si el se uita in ochii mei parca gânditor.
-Dap, pare a Audrey. Nu o sa fie omorata. Nici violata. Spune Joe si da din umeri si din cap in acelasi timp. Calmul lui ma enervează pe mine si încerc sa nu fac vreo prostie.
-Nu il stiti pe Sean. Spune Erica panicata. El se îndreaptă inapoi spre scaunul de la birou si se aseaza.
-Nici voi nu o stiti pe Audrey. Zambetul ce urmează este unul sigur pe el si ștrengar in acelasi timp. O stiu pe Audrey dar mi-am dat seama si cum este Sean. Unul din ei va ceda iar celalat va deceda.

-Nu, nu se poate. Daca pateste ceva? Nu suntem prietene dar toata lumea spune ca ar trebui sa fim surori. A trăit atata timp langa mine, m-a ajutat de cateva ori, este o persoana buna si nu vreau sa pateasca ceva. El imi vede panica din ochi si ofteaza. Isi da ochii peste cap iar coatele si le aseaza pe birou.
-Uite cum facem, o sun diseara, daca nu răspunde la al treilea apel, merg dupa ea si va iau si pe voi. Daca raspunde, o sa va anunț ca este bine. In caz ca nu va anunța ea, bineinteles. Oftez lung si zgomotos si rup o foaie la nimereală de acolo, ii iau pixul de langa el si imi scriu rapid numarul de telefon.
-Ma anunti Joe. Spun mai mult ca un ordin si el se încruntă. Iesim inainte sa se mai intample ceva dar la ultima scara trebuia sa se intample ceva. Anais alunca pe scarile lucioase si imi abtin un tipat. Trebuie sa iesim vii. Un baiat tanar o prinde si ea inghite in sec.
-Usor arici, scarile sunt alunecoase. Ea aproba speriată iar el o stabilește inapoi pe picioare.
-Multumesc. Murmura ea si ne indepartam toate. Erica se tine strans de mine iar eu incerc sa nu icnesc. Inteleg ca este speriată. Toate suntem.
Audrey POV
-Deci nu imi vine sa cred. Spun eu rastita. Ne-au luat la secție, pentru o amarata de parcare. Stau in biroul serifului, pe scaun, langa Sean care este relaxat. El arata ca scos din cutie, si eu arat a scoasa...Dar din masina de spalat.
-Nici macar sa parchezi cum trebuie nu sti. Tip eu cand seriful de politie iese. El ridica o spranceana la mine si ma trage de maini mult prea aproape de el. Pot sa ii simt respiratia mentolata cum ma lovește din plin si înghit in sec. La naiba, fix sa ma excit imi trebuia acum.
-Daca nu taci, te bat acum, la fundul gol. Spune el ferm si eu ma incrunt. Desi ideea imi surâde ma abtin din ai da de inteles asta. Ma așez cuminte pe scaun si aleg sa nu mai imi pun mintea cu prostii. Seriful intra cu niste hârtii care sunt semnate repede de Sean.
Ajungem in fata sectiei si el ranjeste.
-Daca nu imi gasesti casa, care apropo are numarul 178, in doua ore, o sa vin dupa tine si o sa te fut, apoi o sa te leg de masina si o sa te târâi goală prin oras. Eu ma uit socata la el care se urca in masina si pleaca demarand in trombă.
-Te-n pulă! Merg spre directia opusă masinii, si merg inapoi la orfelinat. In decurs a douazeci de minute ajung. A plecat cu bagajele mele, măcar telefonul il aveam la mine. Directoarea răsuflu ușurată cand ma vede si imi zambeste jucăuș.
-Te-a si dat afara, nu? As vreau eu tanti. Neg din cap si dau din umeri.
-M-a lasat in fata sectiei de politie si a plecat.  Voia sa păzesc iarba sau ceva. Spun inocenta, cele trei fete speriate intra cu doua minute dupa si tipa cand ma vad pe mine.
-Esti bine. Spune Erica si ma imbratiseaza strans. Chevyl imi zambeste odată cu Anais si eu fac la fel.
-Inafara de vânătăi. Spun eu si Chevyl imi atinge icnind vanataile. Stai calma, arata mai rau ca mine. Spun referindu-ma la Sean si pot sa vad cum zambeste mândră.