Zaira

Om vs. Timp

Timpul murea, pur și simplu o făcea. Nu pot să spun cu exactitate când a început să ne scape printre degete,dar am realizat acest fapt odată cu dispariția banilor. Într-o zi cumpăram alimente de la supermarket, iar a doua zi mi s-a spus că banii nu mai au nici o valoare și că totul se plătește sub altă formă.

Trebuia să ne așteptăm la asta. Toate acțiunile noastre au dus într-un final la un colaps total și când spun că timpul murea, efectiv o făcea. Zâmbetele, râsul și bucuria au încetat să existe,la fel ca muzica și tot ceea ce însemna voie bună. S-a instaurat o stare de liniște mormântală și tot ceea ce îți mai rămânea de făcut era să te întrebi ce rost avea să mai trăiești.

Dacă nu știam mai bine aș fi crezut că m-am întors în era comunistă sau mai rău, nazistă,dar era puțin probabil pentru că puteam să jur că eram în anul 2088.

Nu, nu comunism îi spun ei, ci monarhie,doar că adaptată nevoilor nobilimii, nu plebei din care fac parte. Stingerea în tot orașul se dădea la ora 21,iar dacă cumva te prindea stingerea afară, erai împușcat pe loc. Mașinile circulau pe un soi de șine electrice,controlate evident, de monarhie,iar ca să poți părăsi orașul îți trebuia o permisie specială aferentă curentului necesar pentru a te duce și a te întoarce din în capitală. Nimic nu mișca fără știrea monarhiei,la propriu.

Tot ce se dădea la televizor și radio era controlat de ei, cât despre cărți, ei bine,dacă cumva reușisei printr-o minune să ascunzi o carte, erai împlinit pentru că singurele cărți permise erau doar cele de istorie, pentru a ne reaminti ce am fost și ce am ajuns, pentru a ne reaminti ceea ce nu o să mai fim niciodată.

Nu pot spune cu exactitate dacă ceea ce trăim este corect sau greșit, pentru că odată cu instaurarea monarhiei, toate amintirile precedente ni s-au evaporat brusc, de parcă nici nu ar fi existat o altă perioadă înainte de monarhie. Singurele mele amintiri se află scrise într-un jurnal. Nu era vorba de magie sau vrăjitorie, pur și simplu te făceau să crezi că înainte de ei nu a existat nimic și că tot ce îți amintești era o fabulație proastă .Slavă domnului că mi-a trecut prin minte să le scriu, altfel 21 de ani de viață ar fi dispărut ca prin magie.

Nu-mi pot explica de ce toată lumea a uitat existența înainte de monarhie,ne controlau ei viețile,dar amintirile erau ale noastre, nu aveau dreptul de a ne spune să uităm și noi să fim atât de indoctrinați încât să o facem.Cert era că în loc să progresăm, am regresat într-un stadiu vecin cu primitivismul. Asta în cazul în care nu punem la socoteală electricitatea și comunicațiile care ne parvin după bunul plac al monarhiei.

Timpul nu mai însemna nimic,doar fărâme insignifiant de nisip într-un deșert interminabil. Pe când viața, ei bine, ea însemna totul, la propriu. Viața era bunul de schimb de care beneficiai pentru a trăi într-o oarecare liniște, asta până te cumpăra următorul proprietar.

Da, sclavia era din nou în vigoare, nu pentru oricine, ci doar pentru nobilime și atât. Puteai fi cumpărat de câteva ori în viață de la târgurile anuale din Piața Regală,dacă aveai noroc puteai nimeri chiar în familia regală, dacă nu, erai cumpărat de apropiații familiei , ceea ce nu era un lucru așa de rău.

Din câte auzisem, era mai bine pentru un sclav sa fie cumpărat în afara familiei regale pentru  că erau tratați mai uman, pe când familia regală era cunoscută pentru cruzimea și nedreptatea arătate atât supușilor cât și sclavilor.

Dar până la urmă ce este un sclav? Nu este ceea ce dorește proprietarul să fie? Nu este persoana ajunsă la ultimul prag al umanității?Nu? Ei bine, asta vor ei să facă din noi, niște persoane dependente de ei,care își vând și ultima fărâmă de demnitate pentru a supraviețui.

Asta suntem toți nevoiți să facem și asta fac și eu acum, așteptând ca licitatorul să valideze suma cea mai mare. Să nu credeți că o să fiu cumpărată cu bani, nu;aveam să fiu cumpărată în ani;ani în care existența mea avea să fie asigurată până în momentul în care o să fiu adusă din nou în Piața Regală. 

Sclavia era un sistem bine pus la punct din care nu mulți au reușit să iasă, iar singurele căi prin care puteai scăpa era moartea și hipergamia,iar din păcate una era mai rară ca cealaltă și nu vorbesc despre moarte.

Cam aici s-a ajuns într-o eră în care viața era moneda de schimb, iar demnitatea și valorile nici nu mai existau. Totul era condus și aprobat de familia regală,iar acum, când așteptam să mă cumpere cineva, nu-mi puteam decât imagina cum era înainte de toate astea; cum era libertatea și puterea liberului arbitru.

-Vândută!am auzit vocea licitatorului, trezindu-mă din reveria mea.

Cui?M-am întrebat imediat și am primit răspuns aproape instantaneu ce am văzut bărbații îmbrăcați în vișiniu și cu livreaua aurie a casei regale. Norocul meu;tocmai fusesem cumpărată de familia regală.

Îmbrâncită și smucită de pe piedestal, am fost imediat dezbrăcată în fața mulțimii și îmbrăcată grosolan de un bărbat cu o togă oribilă,neagră, apoi am fost legată de mâini,de parcă aș avea unde fugi și dusă spre mașina familiei regale.

Drumul până la castel nu a durat mult,iar în timp ce mașina se deplasa pe șinele electrizate, nu-mi puteam stăpâni teama că destinul meu avea să ia o turnură total diferită față de ce mă gândeam eu.

Timpul nu mai conta.Eram noi,oamenii, contra el, iar eu speram să ies învingătoare din această luptă,sclava familiei regale sau nu, aveam să schimb ceva. Aveam să fac în așa fel încât existența mea să nu se piardă printre a altor sclavi care nu au mai ieșit din serviciul familiei regale vii.