Zaira

Revelații

-Nu mă așteptam să te întâlnesc tocmai aici, a zis, încrucișându-și brațele la piept.

-Crede-mă nici eu pe tine, am bombănit.

-Cum se face că ai ajuns aici și te-ai măritat cu șeful slavilor?

-Robert, nu suntem prieteni să ne povestim viața, trebuie să muncim, am spus, ducându-mă la una din chiuvetele libere.

-Tu nu ar trebui să muncești, doar ești măritată cu un superior..

-Ești la fel de enervant precum te știam, am spus, dând drumul la apă și începând să spăl legumele.

-Eu în schimb, te știam altfel, a zis, venind lângă mine și începând să spele legume alături de mine. Erai o răzvrătită în copilărie, nu ascultai de nimeni și nu suportai să ți se impună ceva și acum îmi spui că respecți regulile lor?

-Cum îți permiți să vi aici și să vorbești cu mine de parcă nu s-a întâmplat nimic, am șuierat, rugându-mă să nu mă audă nimeni.

-Zaira, am făcut doar ce trebuia să fac pentru a-mi proteja familia, doar nu i-aș fi pus în pericol pentru tine, zău așa, a spus.

M-am întors cu capul așa de repede  spre el nepăsându-mi că ne vede cineva și l-am pironit cu privirea. Nu-mi venea să cred ce tocmai auzisem! Logic avea sens, dar inima mea de copil s-a frânt puțin, iar amintirile parcă au devenit întunecate și false. Credeam că prietenia noastră ajunsese la un nivel familial, mâncam din aceeași farfurie uneori, dormeam unul la celălalt, petreceam ore jucându-ne, am fost în vacanțe împreună, am crescut împreună, eram inseparabili. Credeam că ce aveam putea deveni mai mult decât o prietenie, dar nici măcar asta nu a fost adevărată. Privind in urmă au început să aibă sens anumite lucruri, cum ar fi dațile când eu îi căutam prezența mai mult, când eu îl sunam și încercam să petrecem timpul împreună, doar că să fiu refuzată, momentele când chiar aveam nevoie de un prieten și el doar îmi spunea că are treabă și revine mai târziu, doar ca să nu o mai facă și multe alte eșecuri care ar fi prea dureroase să mi le amintesc acum. Oh, doamne am fost o proastă!

-Prietenia noastră nu a însemnat nimic pentru tine, nu-i așa? am reușit să întreb.

-Ai fost doar o fată cu care am crescut,un companion de joacă, nimic mai mult, niciodată nu ți-am dat de înțeles altceva, a spus, ridicând din umeri.

Am închis apa de la robinet, m-am șters pe mâini și m-am mutat la alt banc, cât mai departe de el, între doua femei. Îmi venea să lovesc pe cineva și să sparg ceva, de preferat fața lui Robert, dar m-am limitat să spăl furioasă cartofii din fața mea. Nu puteam să mă las trasă în trecut, nu acum, așa că am ridicat privirea și mi-am îndreptat-o spre intrarea în cameră.

Imediat cum intrai în bucătărie, pe peretele din dreapta era un panou digital care ne arăta meniul pentru ziua respectivă. Astăzi panoul arăta supă de roșii, pâine de casă cu semințe, legume la cuptor asezonate cu ierburi aromatice, somon la grătar cu sos de unt și capere, tocăniță de iepure cu mămăligă, iar la desert cremă de zahăr ars și tartă cu mere.

Unele fete pregăteau deserturile, altele se apucaseră de supă și somon, altele de tocăniță și mămăligă, doi bărbati frământau aluatul de pâine, așa că am continuat să spăl legume, doar că la câteva minute după ce mă așezasem la chiuvetă, celelalte două femei din lateralele mele s-au mutat în altă parte, lăsându-mă singură. M-am uitat cu coada ochiului în spate și am putut să-l văd pe Robert cum tranșa iepurii în liniște alături de doi bărbați, bine că nu văzuse ce se întâmplase. Mi-am văzut de treabă în singurătate pentru că de fiecare dată când mă apropiam de o servitoare, lăsă ce avea de făcut și se muta în altă parte. Eram frustrată și nervoasă pentru că nu mă puteam apropia de nimeni, iar prezența constantă a lui Robert în aceeași încăpere nu mă ajuta. Simțeam cum îmi urmărește fiecare mișcare, de parcă îl pusese cineva să facă asta. Încă îmi era neclar cum ajunsese el aici și care îi erau motivele, dar aveam să aflu chiar dacă asta însemna să-i vad fața mai mult decât era necesar. Deși îi sfidam cerințele lui Maxx, altă opțiune nu aveam, trebuia să aflu de ce era Robert aici pentru că în ceea ce-l privea nimic nu era întâmplător.