Zaira

Ce este viața?

Mâna lui urca din ce în ce mai sus pe picior, în timp ce gura presăra sărutări mici pe gât. Eram asaltată de senzații cu fiecare atingere a mâinii lui pe pielea mea, de parcă corpurile noastre abia se cunoșteau. De fiecare dată când ne atingeam se simțea ca prima oară. Nu mai avusesem niciodată o asemenea experiență , parcă ne redescopeream cu fiecare atingere, cu fiecare sărut. 

M-am împins spre el, cerându-i tacit să se rostogolească, dar nici nu s-a mișcat. În ceața plăcerii pe care mi-o indusese doar buzele lui pe gâtul meu și mâna pe picior, am putut auzi zgomotul materialului rupt, apoi degetele lui s-au îndreptat și mai sus pe picior până a ajuns unde dorea. Mâna cealaltă și-a dus-o spre partea de sus a rochiei, de care a tras până mi-a dezgolit sânii.

Mă zvârcoleam pe așternuturi pentru că mâna dintre picioarele mele era mult prea iscusită în aducerea plăcerii. Sunetele pe care le scoteam când a mai adăugat un deget în mine, nu aveau cum sa fie ale mele, nu se putea ca acele gemete să fie emise de mine. Simțeam plăcerea cum urcă în valuri din vârful degetelor de la picioare până în vârful capului. Când credeam că o să explodez, buzele lui s-au mutat spre unul din sâni, presarărând sărutări pe moliciunea lui, ocolind zona care ardea să fie atinsă.

-Maxx, am țipat, când limba lui a început să biciuiască sfârcul întărit, ducându-mi mâinile spre părul lui și trăgându-i capul și mai mult spre pieptul meu.

Picioarele mele s-au încolăcit în jurul taliei lui, făcând ca degetele din interior să mă maseze și mai înnebunitor. Voiam să rup hainele de pe el, să-i simt pielea pe a mea, să îi ofer aceeași plăcere pe care mi-o aducea și el, dar nu mă puteam concentra într-atât încât să o și fac.

-Dă-ți drumul, a mormăit, cu buzele încă în jurul unui sfârc.

De atât a fost nevoie, de vocea lui groasă, de degetele lui care se mișcau incontrolabil în mine, de buzele lui care mi-au torturat sânii și de plăcerea care știam că o să vină odată cu penisul lui care pulsa pe coapsa mea. Mi-am arcuit spatele și i-am făcut voia, țipându-i numele de parcă se sfârșea lumea.

I-am dat drumul la păr și mi-am descolacit picioarele din jurul taliei și am închis ochii gâfâind și cu cel mai satisfăcut zâmbet pe față. Probabil arătam ca o păpușă descentrată, cu mâinile și picioarele întinse de parcă eram rastignită de pat.

L-am simțit cum se lasă pe mine, apăsând-mă și mai mult în saltea, dar nu mă deranja. Și-a pus capul pe umărul meu, barba gâdilându-mi obrazul.

-Dormi, iubire, a zis, sărutându-mi gâtul și rostogolindu-ne până am ajuns pe pieptul lui.

-Dar cum rămâne cu tine? am reușit să îngaim.

-Nu mereu este pentru noi, uneori trebuie să fie doar pentru tine, a spus, punându-și mâinile pe spatele meu și mișcând-o de sus în jos.

Ultimul gând înainte să mă las pradă somnului a fost despre iubire, despre cât de mult puteam sa-l iubesc pe bărbatul acesta imperfect.

       *

Ce este viața? Acest șir neîntrerupt de sentimente, trăiri și cunoștințe? Ce este viața când ea stă în mâinile unui maniac? Este un fir subțire, de care dacă tragi mai tare se rupe și totul s-a sfârșit. De mică am crescut cu basmele despre cele trei ursitoare care îți menesc calea vieții, destinul.
Ursitoarea, cea mai mare dintre ele, care îți stabileşte viaţa, Soarta, cea mijlocie care hotărăşte de ce întâmplări va avea parte copilul şi Moartea, cea mai mică dintre surori care stabileşte momentul în care copilul respectiv va deceda. Fiecare împletește trei fire de urzeală în pânza vieții, răsucindu-le și răstălmăcindu-le după bunul plac, apoi ele nu mai aveau voie să se atingă de țesătură, doar erau spectatoare la propria creație.