Lângă Același Suflet

VIII.

-Ăă..să vorbim? Noi? Despre ce..?
-Anabel voiam să îți cer scuze pentru comportamentul lui Jules și a lui Ambar.Și să îți urez "bun venit" la liceul nostru.
-Ăm..nu e nevoie să îți ceri scuze pentru ele..am înțeles că nu am ce căuta în "sfera perfecțiunii" lor..
-Ei,sunt niște afurisete cu nasu' pe sus..nu le lua prea mult în seamă.Le place să rănească omenii cu vorbele lor de doi bani.
-Da,mulțumesc de sfat..cred..
-Orcând te pot ajuta,dacă ai nevoie și desigur,dacă vrei.
După un mic zâmbet oferit de ambii,privirea în pământ,după care o liniște ucigătoare își facea loc printre cei doi.
-Ăă..eu trebuie să plec,zise Anabel după un timp.
-Ah,da..și eu.Ne vedem mâine,la școală.
-Pa Hugo!
-Pe curând,răspunse acesta zâmbind.
Ajunsă în cameră era așteptată cu nerăbdare de Marrie și Juniel.
-Ce ți-a zis?
-Despre ce ați vorbit?
-Cum a fost?
-Hei,hue luați-o ușor,ce săriți așa pe mine?
-Ei și tu acuma,raspunde la întrebari.
-A fost ceva normal,și-a cerut scuze pentru comportamentul lui Ambar și Jules față de mine.
-Ooo ce drăguț!!
-Am văzut eu că a pus ochii pe tine de atunci,zise Marrie.
-Da,sigur..vorbiți doar niște prostii.Ce să vadă un tip ca el care e Mrs.Perfectul la eu "Bâibâita"?
-Taci măi,nu se știe niciodată.
-Mh,vise de ale voastre,care exagerează mereu.
-Cine?Noi exagerăm?
-Nu,le cunoșteți pe cele două colege ale mele? Care sar pe om cu întrebări?
-Pff să vezi acum ce sar eu pe tine.
O lovitură bruscă cu perna primită în față,de atât a fost nevoie.A urmat o întreagă bătălie pline de praf și pene.Totul s-a oprit când în cameră venise Miuriel.
-Vai,ce s-a întâmplat aici? O întreagă ambuscadă! Scandalos,trebuie să strângeți până să vină cu inspecția.
Femeia ieșise grabită din cameră și se întoarse cu două mături și un faraș.
-Spor la curațenie,nu vă ajut că eu am foarte multă treabă.
-Bine,mulțumim!!
Mai trecu o zi..luna își face obosit apariția.La ușa de la intrare statea un scaun cu o pătură,puse de Miuriel,femeia îngrijitoare.
-Oh,ce draguț din partea ei.
A stat puțin afară,și se gândea la acele 3 luni de când nu s-au mai văzut.Adormise în scaun ,într-o poziție nu foarte comodă,când s-a trezit avea dureri de gât.A aranjat pătura pentru a fi pregătită pentru următoarea noapte.Căutând fără să facă prea multă gălăgie,scoase o bucată de hârtie pe care înșirase dezordonat câteva cuvinte "Mulțumesc pentru pătura pufoasă" pe care l-a lăsat pe blatul din bucătărie.Apoi se duse tiptil în cameră,însă scările vechi nu o ajutau prea mult,scoteau scârțâite când erau pășite.Ajungând într-un final în pat.
-Anabel haide,te rog ,trezește-te!
-Dar nu vreau..încă cinci minute,mornăi..
-Anabel,o să întârziem haide!!Marrie adu apa..
-Bine..gata,sunt trează,su..nt trea..ză..
O nouă zi la liceul Northemberg. Elevii mai grăbiți,mai puțin grăbiți intrau în curte.Cu fețe obosite,și ochi nedormiți ce afișau starea fiecaruia,ce mai era viu era zâmbetele lor erau singurele ce luminau
-'Neața fetelor!
-Bună dimineața,Marisa!
-Ce faceți fetelor?
-Doorm..zise Anabel..
-Uoff,așa a făcut tot drumul.
-Ba nu e adevărat,exagerează Juniel așa..
-Bună,ce am pierdut?
-Bună,mai nimic Anabel e moartă de somn,și Juniel se plânge că așa a făcut tot drumul.Dar voi ce faceți?
-Păi am fost cu Stephanie la magazinul din colț să își o cafea.
Din nou clopoțelul,de această dată atenționa că e timpul pentru a intra la ore.Marrie,Anabel,Jules împreună cun noi lor prieteni Stephanie,Daniel și Marisa colindau holurile în căutarea cabinetului de română.
Trecu o oră,două,trei și era timpul pentru ora de teatru.Cercul de scaune era deja ocupat,de aceasta dată în altă ordine.Când să se așeze pe scaunul ei,o vece masculină îi cuprinse urchele "Neața,steluță!".
Aceasta rămase cateva secunde blocată," Steluță?!?! Ce? Cum",reuși să se așeze,și atunci și-a dat seama că vocea aceea era a lui Hugo,care o analiza interesat.
-Bună dimineața, elevi! Astăzi vom vorbi despre piesa școlii.După cum bine știți în fiecare an se aleg câțiva elevi care să contribuie ca personaje.
-Despre ce va fi piesa anul acesta,spuse Daniel?
-Păi piesa se numește "Floare Albastră".Și e vorba despre viața unor tineri care vor să experimenteze sensul curajului.Încă se lucrează la ea,iar când va fi gata vă voi spune mai exact ce și cum.
-Bine..
-Așa,acum că v-am spus și despre ea,urmează exercițiul pe care eu îl numesc " Cunoașterea partenerui".Fiecare va alege un bilețel cu un număr din bolul de sticlă și va fi coechipierul acelei persoane cu același număr ca el.
-De ce e nevoie de acest exercițiu, întrebă un elev?
-Așa vă veți cunoaște mai bine,și vă va fi mai ușor pentru proiectele în grup.
-Vom avea proiecte,zise Marrie?
-Da..o să fiți grupați câte trei sau patru și veți face o mică scenetă.Acum gata cu întebările și să facem ce ne-am propus.
Pe o măsuță se afla un bol de sticlă rotund plin cu hartiuțe care ascundeau diferite numere.În ordine trecu fiecare la el și extragea câte un bilețel până ce se goli.
-Bun,zise profesorul acum o să vă găsiți patenerul fără prea multă harababură.
Nu trecuse un minut că deja se auze "Numărul unu aici!" "Doi?Are cine doi?" o mulțime de voci se amețeau în aer,care mai groase,care mai subțiri altele răsunau mai puternic,altele mai încet.
-Marrie ce număr ai?
-7,dar tu Anabel?
-5..Juniel,tu?
-2..
-Offf..oare cine are 5..
-Strigă și tu 5 până găsești pe cineva!
-5!! Are cineva 5??
-Da, eu!
"Serios, chiar el? Doamne ce tot faci? Nu putea fi altcineva?"
-Ai..5?
-Dap,se pare că suntem o echipă.
-Vreau să aflați cât mai multe despre colegul vostru de număr.Începând de la nume, la ce îi place să facă,eu voi veni pe rând la fiecare și vă voi pune câte o întrebare,zise profesorul.
-Hm,hai că încep eu.
- Ok.
-Așea,numele meu e Hugo,am 19 ani,acuși..ăm pe lângă privitul stelelor îmi mai place să mă uit la seriale,să cânt la pian și să dansez. Mâncarea preferată este pizza,logic! Iar culoare este..albastru,ah și sunt obsedat de ordine.
-O..k
-Acum tu!
-Sunt Anabel..după cum deja știi, îmi plac stelele..și pe asta o știi..ăă,culoare preferata,vișiniul..
-Hm,mâncarea preferată?
-Sandwish-urile făcute de Miuriel.
-Oh,cine e Miuriel?Bucătăreasa?
-Mh,oarecum eu prefer să îi zic A doua mama..
-Oh..
-Are grijă de noi și ne iubește pe toate în mod egal..
-Drăguț!Ce îți mai place să faci în timpul liber?
-Oh..ăm să citesc..
-Uu,cartea preferată?
-De veghe în lanul de secară..
-Hm..
-Ce..?
-Știu cartea,o mai ai să mi-o împrumuți și mie?
-Din păcate,a ars înainte să îi aflu sfârșitul..
-Oh,păcat..
-Bine,acum voi trece pe la fiecare și vă rog să vă puneți spate în spate cu colegul,îi întrerupse profesorul.
Tot felul de întrebări,de la ce culoare îi place,la ce face în timpul liber,muzica preferată.Care știa să răspundă la toate, alții mai puțin.Ajunse în cele din urmă si la Hugo cu Anabel.
-Ce îi place să mănânce,Hugo?
-Sandwish-urile doamnei sau domnișoarei Muriel.
-E Miuriel,îl corectă Anabel.
-Bun,acum tu,ce culoare îi place?
-Albastrul.
-E corect,zise Hogo.
-Bun elevi,acesta a fost un exercițiu mai ușor..Acum vă rog să vă așezați înapoi în micul cerc ,însă de această dată să aveți lângă voi pe persoana cu același număr,adică cel cu care ați conversat.
După încă vreo două jocuri,se terminase ora,unii bucuroși,alții plictisiți..fiecare cu starea lui.