Jhon ,fiul întunericului

133 9 0
                                    

Eram plânsă ,obosită imi era team de reacția părinților când vor vedea ca nu mai sunt și ca probabil nu aveam să mă mai întorc vreodată.
- De ce esti aici ? Esti o ființă vie ,nu?
Nu am răspuns , il priveam cu ochi umezi albaștri mari ,plânsul nu mai contenește.
El s-a întors cu spatele pregătit să plece descurajat de atitudinea mea ostilă.
-Nu știu nici eu de sunt exact .. M-a atacat si nu ,nu stiu cum am putut sa o împing cu puterea minții. Tu , tu cine esti ?
- Daca ti as spune , nu ai mai avea curajul sa te uiti în ochii mei!
Am privit mirată stergându-mi lacrimile cu podul palmelor.
- sunt fiul demonului ce a poruncit să fi adusă aici ,continuă el.
M-am tras speriată in spate. Incercam sa mi protejez față de flăcări cu ajutorul bluzei gri pe care o purtam.
Atunci el a poruncit să fie retrase flăcările pentru ca vedea ca nu pot respira. Știa că imi simt plămânii grei, stie ca încep să am halucinații nu stiu de unde dar se pare ca avea cunoștințe despre cum e să fi om. Ce tot faci Lace ? E din gruparea celor ce încearcă să te persecute in chinuri .
Ma privea cu ochii sai căprui ,ochii ce mă priveau atât de milos si de compătimitori încât ceva s a aprins in mine. El s-a răsucit si a plecat după minute lungi in care doar ma privea ma privea cum tușesc atât de puternic încât simțeam cu cheaguri de sânge îmi umpleau buzele supțiri și uscate de la căldură dogoritoare care imi ardea până și inima din piept.
- Aduce-ti un pahar cu apa ,a poruncit!
- Dar este interzis s-a auzit o voce in spatele meu . Atunci el s -a intors si ochii săi negri s-au transformat pe loc intr-un mov deschis si a țipat asemeni unui leu in turbare.
- Am spus sa i aduci! ,a spus el ,vocea fiindu-i asemuită in gândul cu un răget puternic.
Îl priveam cu se transformase, cum ii se umflarea vena de la cap. Atunci diavolul ce păzea ușa n-a mai stat pe gânduri și mi-a adus apă. Nu pot înțelege de ce dar n-am putut bea până ce Jhon ,așa înțelesesem că il cheamă mi a facut semn ca e în regulă si ca nimic rau nu o sa se mai întâmple. Am stat o clipă sa-l privesc apoi am vazut cu un demon a venit la el si i-a spus că tatăl său il cheamă. M.am cutremurat pe loc când mi-am dat seama cine era tatăl său ,micul gram de încredere pe care il aveam in Jhon a dispărut pe loc lăsând spatiu fricii, am îngenuncheat si am spus o rugăciune. Mi-era teama foarte teamă, frica umbla prin fiecare colțisor firii mele. Mă îmbărbătat singură spunând că Dumnezeu nu are să mă lase singură si ca o să scap cumva. Am închis ochii și am încercat să adorm am încercat să-mi văd propria viață în vis ,toate momentele importante tot. Dar o voce m-a trezit din somnul adânc în care văzusem

-Jhon-
Eram in fața tatei ,speriat, mereu ochii lui mă speriau , dar ce mă speria si mai tare era gândul că într-o zi mă voi transforma in ceea ce era el.
-Jhon,Jhon ,Jhon de cate ori ti am spus sa nu te mai bagi in problemele mele? Ai fost sa vorbesti cu prizoniera deci...sti ca e interzis...cat de slab esti !!
- Iar tu esti si mai slab ,am spus încordat , încerci să te iei de oameni nevinovați, te rog revino-ti , nu e bine , e doar un muritor.
-Un muritor care poate controla puterile pământului!a adăugat el. V-am trebui să o secătuiesti de puteri pe care apoi să mi le dai mie.
- Daca fac asa va muri!
-Pai si ?
- De ce nu o faci tu ? Am murmurat
- Pentru că vreau să te pedepsesc Jhon . Ar cam fi cazu' să ti pătezi si tu mâinile cu sânge ,doar esti fiul meu.
- Cu sânge nevinovat ,am tinut sa adaug cu o voce tremurândă si palida!

Notă autor/ hei,sunt eu Anca , da am greseli stiu, sper sa nu vă încurce  când voi termina cartea  voi corecta totul!

JurământulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum