În închisoarea ei de foc Lace plânge ,își plângea amarul vieții strângând cu putere în podurile palmelor cruciulița pe care o purta la gât ,cruce care era singurul lucru curat din cameră,singura ei speranță. A străns-o atât de puternic în căușul palmelor încât o mică dâră de sânge cădea jos. Își ridică ochii plin de lacrimi când aude niște pași apropiându-se închisoarea vieții sale.
Era Jhon impreuna cu tatăl său demonul suprem,Lucifer.
- Haide Jhon ,scoate demonul din tine. Fă ceea ce ți-e menit să faci ,distrugi-o! in acel moment Lace isi ridica capul tresărind si dând din cap ,lacrimile ii curgeau siroaie.
Nu se speria pentru ea știa că dacă avea să moară va ajunge în Rai va scapa din gurile Iadului. Plângea pentru ai ei pentru faptul că familia ei era distrusă pentru visele pe care le avea pentru viata ei pierdută dar poate ca acesta era destinul nu poti fugi de soarta,nu ? .
Lucifer se îndepărta, Jhon se apropie de Lace fata dădea negativ din din cap . Nici măcar nu stie de ce sa aștepta ca el sa nu i facă rău ..pur si simplu avea incredere in el . Vedea in ochii lui durere și părere de rău .Ii puse mâna în gât privind cum lacrimile îi curgeau atingându-i mâna rece prin ale cărei vene curgea cel mai rece si mai crud sânge.
- Îți e teamă?
- Îmi accept soarta, voi ajunge în Rai ...Iadul meu s.a sfârșit.
- Tata nu vrea sa te omor vrea sa te distrug să te sec de puteri sa te lăsăm să arzi nu vei vedea lumina Raiului niciodată vei vedea datorită blestemului cum toti ai tai vor fi secatuiti se viață.
- Îmi accept soarta.
Jhon își lăsă o palmă în pământ ,inscripțiile de pe mâinile lui ajunseră pe podea.
- Nuuuuu, țipă din toti rărunchii Lucifer.
Lace se uita pierdută în ochii ei albaștri era acum un sentiment pe care il avusese in permanenta în aceste zile ,frica.
Se deschise un vârtej sub ei ca o gaură neagră si îi trase înapoi ,înapoi în lumea ei.
- Îți jur Lace , te voi proteja,acesta e jurământul pe care il fac vieții, că imi voi risca viață pentru tine.
- De ce faci asta ? Sau ,încerci să mă păcălești?
- Nu îți jur, eu..ăă..tu..
- Eu ce ? îl întreba Lace
- M-ai facut să mă simt uman chiar dacă nu sunt.
Lace il privi câteva momente cu compasiune apoi când își deschise telefonul si dete peste un amalgam de apeluri. Își suna părinții încercă se le inducă ideea ca e bine cu toate ca nu era deloc asa. Le spusese ca fusese la prietena ei ,Melanie ,si ca nu mai avea minute sa le dea mesaje. Crezuseră,aveau multa incredere in Lace. Jhon , Jhon Carlos pe numele lui întreg își întoarse capul peste umăr privind-o cu coada ochiului.
- Iadul de-abia acum se va dezlănțuii ,vor veni după noi,ne distrug sau îi distrugem.
- Esti fiul lui, rosti Lace cu o voce tremurândă.
- Și crezi că-i pasă?! ,țipă Jhon . Nu -i pasă deloc . El e răul lumii .
Lace statu sa se gândeasca . Nu l putea distruge nu avea forță , si si daca ar fi avut , daca Dumnezeu nu voia să l distrugă ei de ce s.o faca ? Se luptau cu cel mai puternic demon. De fapt ,poate doar ea se luptă poate Jhon era un fel de "cal troian". Lace isi dete seama ca era singură, neajutorata, singură cale ii era sa se sinucidă dar tot in Iad ar fi ars daca făcea asta . Nu avea scăpare acesta îi era soarta avea cel mai crud destin. Jhon simți ,știa ce simte se întoarse spre ea și o privi milos .
- Voi fi un stâlp in fața sorții. Nu uita Lace esti speciala ,ai puteri . Crezi ca oricine poate rămâne în viață în flăcările Iadului?
Lace rămase pe gânduri ,lacrimile curgându-i pe gât in jos , Jhon vru sa se apropie de ea dar când mâna lui era să-i atingă obrazul el ezită, își lăsă ochii în jos parcă blestemând sângele decăzut ce-i curgea prin vene!
Notă/ am tastat toată noaptea cu siguranță veti găsi greseli la fel ca și în celelalte capitole. Dar sper sa nu vă încurce prea mult
