Era o zi de luni , Lace isi spălase fața plânsă si se pregăti să plece la școală. Mereu o lua prin parcurile neumblate ,îi plăcea să fie doar ea și natura ,să simtă troscăitul frunzelor sub picioare .Cand de odată in fața ei apăru Anna purtând o pelerină neagră.
- Micuță Lace ,credeai că vei avea scăpare ?
Lace începu să tremure atât de tare încât îi clențăneau până si dintii in gură. Era atât de vizibil încât Anna vedea asta . Avea un rânjet de satisfacție pe față. Anna isi strânse mâinile în pumni. Cu această mișcare o lăsa pe Lace fără aer. Cheaguri de sânge roșu îi ieșeau pe gură ,durerile o aruncară la pământ.
SE ÎNECA ÎN PROPRIUL SÂNGE. Simțea cum se scurge toată viața din ea , pe gât avea un gust ciudat ca si cum ar fi băut ulei . Simțea cum o forță ii apăsa plămâni , simțea cum e secată de puteri , își dorea să moară odată, doar să moară nimic mai mult.
Când era sa si dea Duhul ,vântul începu să aplece la pământ copacii , cerul începuse să tune si sa fulgere desi prognoza arăta că va fi însorit toată săptămâna. Nu Anna făcea asta ... nici Jhon si niciun demon al Infernului... Era dovada ca natura o voia pe Lace în viață și ca moartea ei ar fi distrus un echilibru . Dar cu ce sa distrugă natura moarte unui muritor ?
Jhon care era acasa ,acasa la Lace înțelesese imediat mesajul . Și fugi ,fugi pe drumul pe care Lace il anunțase că va merge . Prin ploaia uda si rece se părea că sentimentele lui față de Lace erau pe post de pelerină.
Ajuns în parc unde se dezlănțuisera mai puternic ca oriunde forțele naturii,Jhon o văzut pe Lace la pământ părăsită de propria-i viață , si pe Anna privind-o cu un sentiment de mândrie..atunci Lace il văzu pe Jhon cum nu l mai văzuse niciodată -vorba vine văzu căci simțul văului o cam lăsase , printre lacrimi si gene ude ea vedea în ceață-. Jhon se dezlăntuise , il imprejmuiau flăcări,acolo in mijlocul focului părea in elementul lui ,se luptă cu Anna , acum Anna se ÎNECA in Sângele ei. Acum ea simțea gustul pierderi puterilor. Doar nu credea că il poate opri pe Jhon,nu? Jhon era focul iar focul nu arde focul. Avea puteri inimaginabile ,mult mai mari decât ale Annei .
- Fiul lui Lucifer....mie imi poti face față se pare ,dar cu tatăl tau ,cu el ce vei face ? Te va distruge pe tine cat si pe patetica asta ...iar eu voi fi acolo si voi savura momentul , răul nu poate distruge răul suprem.
- Dar binele poate...murmură Lace.
- Unde era binele tau când ardeai in Iad ? Sunteti singuri ....asta nu e o luptă , va lăsăm doar sa atașați unul de altul pentru a fi mai grea despărțirea...Aww nu mi spune că nu v.ati dat seama?!
Anna plecă si la fel si Jhon si Lace , Lace pleaca cu sufletul îndurerat asteptându-si moartea. Acesta era adevăratul început,începutul sfârșitului și în acele momente , Lace nu vedea scăpare, nici măcar moarte nu mai era o scăpare.
