A doua zi Lace pleaca acasa ,acasa la familia ei ...pe Jhon bineînțeles că nu l-a luat cu ea , voia să petreacă mai mult timp cu familia ei mai ales că zilele îi erau numărate și fiecare clipă ar fi putut sa i fie ultima ,firul vieții ei era pe sfârșit si nu exista o cale de întoarcere de pe drumul pe care fără să vrea intrase.
- Hei toată lumea ..am venit!
- Bună Lace ..ce faci ?ti.e foame ? o intreaba mama ei..
- Nu mamă,am mâncat ...vreau sa vorbim despre ceva ...spuse Lace în timpul in care tatăl său o strângea intr.o îmbrățișare puternică..
Lace se așeza pe scaunul din capul mesei de la bucătărie..trase puternic aer in piept si le povesti alor ei totul de-a fir a păr ..
- Sunt legată...sunt legată de moarte, spusă Lace printre lacrimi..
De asemenea lacrimile părinților ei curgeau siroaie ..
- Știm...mormăii tatăl lui Lace..
- Ce,ce vrei sa spui? Nu sti nimic ...
- Când erai mică erai foarte bolnavă ,erai pe moarte Lace ..am mers la clinici cunoscute ,am mers la biserica ,am mers la vrăjitoare...o vrăjitoare te a vindecat dar când a facut asta a lăsat o parte din puterile ei in tine ,a spus că nu-ti vor aduce bine..dar am jurat ca vom face tot ce e posibil sa te protejăm ,esti fetiță noastră Lace...
- Voi , voi sunteti de vină ! Voi!
- Lace...va trebuii sa mergi la o mănăstire,asa vei fi in siguranță..spuse mama lui Lace
Dar ,Lace nu putea fugi si ar fi pus familia in pericol l-a pus deja pe Jhon in pericol , părinții ei l au sunat pe preot care a venit intr.un suflet . I-a pus lui Lace biblia în cap a stropit.o cu aghiasmă pentru a scăpa de negura din inima ei .
După ce a trecut weekend.ul ,Lace ă plecat înapoi,bineînțeles s.a rugat mult de părinți sa o lase sa plece. A plecat plină de întrebări,plină de teamă..acesta era adevarul, nu fusese o coincidență ,dacă ar fi stat în casă ar fi intârziat inevitabilul.
Lace ajunse acasa ,unde il găsise pe Jhon privind pe geam.
- Ce faci Jhon?
- Îmi astept sfârșitul..raspunse el sec
-Mă crezi daca spun ca si eu la fel? Trebuie să-ti povestesc ceva.
Si Lace ii povești totul întocmai cum aflase de la părinții ei . Apoi se rezemă de peretele opus lui Jhon si spre surprinderea ei ,ochii lui împăienjeniti priveau fix spre icoana din camera lui Lace.
- Mă crezi dacă îți spun că aș fi vrut să am voie să cred? Sa am voie să sper in Dumnezeu ?
- Poti începe de acum Jhon ..niciodata nu e prea târziu..spuse Lace
- Ba pentru mine este ...am fost blestemat din nastere Lace ,am fost blestemat, mai am o singură misiune :sa te protejez .
Cand auzi acele 3 cuvinte Lace sa lumină la fată si parca uita totul se apropie de Jhon si îi ștearsă cu vârful degetului lacrimile de pe obraz.
- Am ucis mii de oameni ,Lace ,sunt un monstru ..ăsta-i adevărul Lace ,tu ai o șansă dar eu voi arde necontenit sub ochii tatălui meu ,dar merit.
- Poate ca am scăpat poate că ne va lasa in pace .
- Ne lasa in viata doar ca sa ne omoare ,Lace..
Jhon plecă din cameră , se uite pe geamul de pe hol la stele si se gândea profund la tot ,la viața blestemată ă lui Lace ,viata pe care ea nu o merita pentru ca nu făcuse nimic rău in viață ei . A doua zi dimineata , Lace pleaca la liceu, încercă să revină la viața normală .
- Hei, Lace !...zise Alexa
- Hei!!
- De ca n ai mai dat niciun semn? Mi-am facut griji..
Lace stătu un moment sa o privească pe Alexa , să i privească părul lung șaten, față fără coșuri sau puncte negre ,picioarele lungi și ochii mari și întunecati, Alexa era frumoasă,foarte frumoasă, ea și Lace era totuși atât de diferite .
Alexa era la mate-info ,Lace la filologie ,Lace era blondă ,Alexa șatenă dar totuși era cele mai bune prietene asa ca Lace nu i.a spus adevarul nu a vrut să o implice în ceva ce i putea dăuna Alexei.
- Am fost acasa si mi am pierdut telefonul ,de aceea ..Lace se fâstâcia când mințea și mereu isi ținea în mână inițiala de lăntișorul, din aur alb pe care il purta la gât. Alexa isi dete seama ca ceva e în neregulă dar când sa si umezeasca buzele si să vorbească,clopoțelul școlii începu să sune .
- Se pare ca ai fost salvată la propriu de clopoțel ,domnișoara Lace ..apoi Alexa se îndrepta spre clasa ei numită și clasa "roboților imbatabili"
Lace era foarte deșteaptă și le cam lipsise profesorilor care erau impresionați de simțul observației pe care il avea foarte dezvoltat...
În acest timp in apartamentul părinților lui Lace , era Jhon..
-Omoară-mă tată , fă-o ca să terminăm odată!
Uitându-se în oglinda din fața sa vedea cum relfexia ii dispărea si locul ei apărea silueta tatălui său,Lucifer.
- Să o fac ? Daca as face.o cine ar mai putea fi martor la chinul etern al muritoarei?
- Te rog nu , te rog...
- Taci ,ma faci de râs dragule in fine plec, am de pregătit cea mai chinuitoare închisoare veșnică..
