Do you believe in Destiny? (1D Fan Fiction)

Capitolul 11

- Chiar trebuie să pleci? Întreb cu vocea unui copil mic, ce nu dorește ca tatăl său să plece la muncă, ci să rămână pentru a se juca cu el.

- Trebuie prințesă! Am și eu un job! Răspunse Zayn zâmbindu-mi.

- Grhhh! Dar mai vreau să petrec timpul cu tine!

- Crede-mă, nu ești singura, dar știi că nu se poate!

- Știu! O să-mi fie dor de tine!

- Și mie iubito! Dar hei, mai avem câteva zile la dispoziție.

- Da, trei! Spun bosumflată.

- Haide să ne bucurăm de ele, în loc să ne plângem, ce zici? Mă întrebă iubitul sărutându-mă pe frunte.

- Ai dreptate! Deci? Ce film vizionăm în seara asta?

- Nici unul! În seara asta ieșim în club.

- Serios?

- Dap!

- Doar noi doi? O să fie plictisitor!

- Adică vrei să spui că te plictisesc? Încercă el să afișeze o față supărată, deși nu îi ieșea.

- Știi ce vreau să spun, Malik!

- Vor veni și băieții, și Eleanor, deci nu vei fi singura fată dintre noi toți.

- Super!

Ce ținută poate fi mai potrivită pentru o ieșire în club decât o pereche de blugi rupți și un top care să îți pună în valoare dotările? În seara asta îl omor pe Malik!

Eleonor era superbă! Rochița roșie îi venea ca unsă, părul era perfect, iar machiajul impecabil. Mă simțeam puțin ciudat, dar am decis să ignor asta și să mă distrez. Băieții, ca de obicei s-au maimuțărit pe ringul de dans, făcându-mă să râd cu gura până la urechi. Zayn era tăcut, prea tăcut și nu îmi plăcea. Ascunde ceva, dar cum fac să aflu ce anume?
Am ignorat sentimentul de neliniște pe care îl aveam, continuând să râd și să încerc să îi distrag atenția de la orice se gândea el în clipele acelea.

***

Zilele au trecut repede, venind clipa în care băieții mei trebuiau să plece în continuarea turneului. Mă loveam de două stări: pe o parte eram tristă pentru că nu aveam să îi mai văd pentru o bună bucată de timp, dar de pe altă parte, abia așteptam să mă reîntâlnesc cu Anna și să facem ce știm mai bine, și anume să asigurăm pe oricine că bunurile lor sunt în grija noastră. Și adoram asta!
Zayn nu a mai dormit la mine, fiind nevoit să poposească pe la alte hoteluri, dând tot felul de interviuri înainte de plecare. Scurtele momente pe care le-am mai petrecut împreună se rezumau la câteva săruturi și tachinări, nimic mai mult. Îmi doream al naibii de mult să mă facă a lui, dar el insistă că vrea să fie ceva special, mai ales că pentru mine ar fi prima oară când experimentez așa ceva. Harry a trecut ieri pe la hotel, lăsându-mi un buchet de flori imens, cu mesajul: "Pentru surioara mea mai mare pe care o ador! H". Mi-a topit inima la propriu. Am ajuns să țin atât de mult la el, încât îl consider fratele pe care nu am avut norocul să îl am. Are el ceva anume al lui ce m-a făcut să mă apropii mai mult decât de ceilalți. Este carismatic, drăguț și are grijă de mine.

Acum stau pe o bancă din aeroport, împreună cu trupa și Eleonor. Figura care lipsește din peisaj este tocmai Harry, iar el nu are obiceiul să întârzie. Ceva s-a întâmplat și sunt foarte îngrijorată.

- L-ați mai sunat? Întreb impacientându-mă.

- Da, de cinci ori, dar de fiecare dată îmi intră căsuța vocală. Răspunde Liam încruntat.