Obsession for possession

Capitolul 1 - Bun venit la închisoare!

Kayla :
-Este un doctor foarte bun, profesionist, o sa te faca bine Kayla. Vocea tensionata a mamei mele ma face sa imi fie si mai teamă. Bagajul meu de mărime medie, cat pentru o saptamana, imi sta in brate strans cu putere de mainile mele. Stomacul mi se face ghem cum ajung in fata clădirii destul de mici, cu un aspect îngrijit dar care imi inspira numai teroare. La intrare ne asteapta o asistenta medicala, zambind cat mai fals ba la mine ba la mama mea.
-Ea este Kayla Steele? Intreaba femeia trecuta de patruzeci de ani punând mana pe bratul meu.
-Da, ea este. Fac asta spre binele tau scumpo, ma întorc saptamana viitoare sa te iau, bine? Te iubesc. Lacrimile mi se scurg pe obraji si o injur pe scorpie in soapta. Binele meu? O singura data greșesc si atunci imi scrie sentinta la moarte. Sunt trasa mai mult de catre asistenta in acea micuta constructie, si tot ce vad in jurul meu este mult alb si oameni ce se plimba alene pe holuri. Oameni traumatizati. Oameni tristi. Oameni speriati. Oameni fara speranță. Si eu. Majoritatea sunt batrani sau in orice caz trecuti de douazeci de ani, probabil sunt singura cu o mama atât de cretina incat sa o dea la șaptesprezece ani într-un ospiciu temporar.

-Asta e camera ta de acum. Cat de curand o sa te intalnesti cu doctorul Darcett. Da-mi telefonul si orice aparat electronic. Vocea asistentei este rece, aproape inspaimantatoare, si acum nu mai are nici macar acel zambet fals pe fata. Pufnesc si i le dau fara tragere de inima, oricum nu aveam cu cine vorbi, o sa imi fie dor doar de Sumbay Surf in cel mai rau caz. Usa se inchide si pot sa jur ca are doua rânduri, prima fiind cu gratii chiar.
-Bun venit la pușcărie. Murmura o voce sarcastica din spatele meu. Tresar putin insa imi revin repede.
-Mersi. Replic la fel de sarcastica si ma asez pe patul liber de o persoana. Nu ma voi putea integra aici prea curand, toata lumea poarta haine deschise la culoare, aproape albe, insa toata garderoba mea e moarta, mai ales dupa moarte tatălui meu. –Cum e acest star, doctor Darcett? Intreb dandu-mi ochii peste cap si fata isi focalizeaza privirea spre mine privindu-ma cu frica.

-Sa nu indraznesti asta atunci cand il intalnesti. Atata timp cat faci ce iti spune, si accepti vindecarea totul o sa fie bine. Spune ea melancolic si eu maresc ochii. Drace, ii spală pe creier la propriu.–Sunt Grace. Imi intinde ea mana zambind trist
–Sunt Kayla. Ii prind mana si o scutur usor. Urme vagi de vanatai pot observa pe corpul ei acoperit de haine roz pale si subtiri. Afara este vara, este destul se cald, e normal. Usa se deschide si aceeasi asistenta posomorâtă imi face semn sa o urmez. Ma supun si merg la pas odată cu ea.
-Aici este doctorul Darcett. Te asteapta. Spune scurt si deschide usa. Intru in camera luminată doar de soare. Camera conține un birou, doua scaune, o canapea imensa si este decorat cu negru, rosu si bej fiind un frumos asorteu. Un glas dres imi atrage atentia si ma uit spre barbatul din fata mea. Este frumos, exagerat de frumos chiar. Ochii ii sunt de un negru abisal si ma privesc curiosi de sus in jos, parul ii este brunet cu unele reflexe de saten inchis. Corpul ii este bine facut. Umeri lați, bust sculptat, brate puternice acoperite de o camsa alba si picioare tonifiate acoperite de o pereche de pantaloni la dunga negri. Buzele ii sunt rozalii si cărnoase. Am venit sănătoasă si ies nebuna de aici in aceste imprejurimi.
-Ia loc Kayla. Vocea sa imi intra pana in măduva oaselor. Este calma si ragusita. Pot sa bat pariu ca fumeaza. Probabil se astepta sa ma asez cuminte in fund pe canapea. Eu ma trantesc la propriu pe canapeaua bej si gem la contactul puternic cu suprafata moale. Este rai pe langa patul din camera. Barbatul se uita surprins la mine si furios in acelasi timp pe cand eu zambesc inocent.
-De ce ai fost trimisa aici? Si nu încerca sa minti. Spune el asezandu-se degajat pe scaunul tapitat paralel de canapea.
-Depinde. Ce v-a spus mama? Intreb sceptică si el se uita urat la mine.
-Ce legatura are? E irelevant. Spune psihologul si eu pufăi usor, gest care se pare ca il enervează.
-Are. Mama mea v-a spus cel mai probabil ca sunt o alcoolică, drogata, rebelă ce are probleme cu nervii si ca am înnebunit. Eu va spun ca tatăl meu a murit recent si m-am imbatat la doua zile dupa inmormantarea lui, beata fiind fara sa imi dau seama m-am drogat. Mama este o fire foarte enervantă si pune punct mai mult pe situatia financiară care s-a dus de râpă odata cu moartea sotului ei si isi varsă nervii pe mine. Cuvintele mele il surprind pe psiholog, ramanand blocat cu pixul la doi centimetri distanta de foaie.
-Si daca ti-as fi spus ce a spus mama ta, tu ai fi spus la fel? Intreaba el curios
-Da. Raspund scurt
-De ce?
-Pentru ca oricum a-ți fi crezut-o pe ea. Este o femeie in toata firea pe cand eu sunt o pustoaica de șaptesprezece ani. Nu merita sa pornesc o cearta. Spun calma. Mainile imi sunt incrucisate la spate iar privirea imi este fixa pe tavan.
-Cum era tatal tau?
-Un om simplu. Un om minunat. Total diferit de mama mea. Il iubeam cu tot sufletul meu. Nici nu imi dau seama cand lacrimile mele au început sa curga.
-Mama ta a spus ca ai probleme cu alimentatia. Ma înstiinteaza iar eu pufăi din nou, el maraind usor, eu putand sa ii vad pumnii cum se strâng pe carnetul sau învelit in piele.
-Mda...nu prea am apucat sa mănânc. Spun eu indiferenta si el ofteaza
-Crezi ca ai vreo problema psihică? Intreaba el
-Normal, toata lumea are. Pana si tu, nu trebuie sa spun asta ca sa te cunosc. Replic
-Iti place pana acum ceva la spitalul asta? Intreaba el schimband subiectul si ne ridicam amandoi odata, carnetul sau cazand pe scaun. Rânjesc si ma uit obraznic la el.
-Da. Spun scurt
-Ce?
-Psihologul. Spun inexpresiva si pot sa vad o urma de zambet pe fata lui.
-Nu o sa iti mai placa mâine. Spune serios. Erica vin-o si du pacientul in camera. Vocea sa se ridica putin si inainte sa intre in camera asistenta il sarut pe obraz apasat. Dupa vorba aia. Daca nu te poti împotrivi, alatura-te lor.