Capitolul 4 - "M-ai salvat Darcett"

4.2K 270 19
                                    

Kayla :
Corpul meu, într-o pereche de chiloti negri, se rasuceste în tricoul de aceeasi culoare, mult prea larg pentru mine. Imi lipesc buzele într-o linie si ma uit in camera amenajata special pentru un aligibil si arogant dominator. Desi ma mira faptul ca m-a lasat sa dorm aici si mi-a dat ai haine, sunt multumita ca am dormit pe un pat moale cu o plapuma pufoasă peste mine.

O grimasă se izbește de creierii mei si imi aduc brusc aminte de Grace. La naiba, oare e bine? Am fost asa preocupata de mine încât am uitat de acel inger ranit, marcat de locul asta care devine din ce in ce mai dubios.
-Darcett? Glasul meu pătrunde in fiecare colt al camerei, dar nu aud nici un raspuns sau un zgomot sa dea de inteles ca este aici. Domnule Doctor Darcett? Surâd din nou si usa de la baie se deschide. Infasurat într-un prosop maroniu, pana la genunchi, cu o crăpătură pana la coapsa, stropi de apa curgandu-i pe abdomen la vale din parul ud, Darcett iese din baie parca facandu-mi in ciudă, doar atunci cand ma adresez formal. Se uita la mine cu o sclipire malefica in ochi si un rânjet nebun in coltul gurii.
-Trebuie sa pleci. Toti o sa fie asa socați...spune el clatind din cap. Se i dreapta cu pasi lejeri spre dulap lasandu-ma sa ii admir spatele lucrat.
-Cum adica? Intreb cat isi trage tricoul pe el. Ma intorc cu spatele cand ramane in boxeri negrii Calvin Klain, si nu pot distinge ce murmura in barba.
-Așa bine. Majoritatea se intorc seara in paturile lor purtati in brate. Spune si eu zambesc pervers.
-Nu as avea nici o problema sa ma cari tu in brate, in pat...spun eu apropiindu-ma de el. Ma aleg doar cu un bobârnac in frunte si unul peste nas, icnind, stramband din nas in acelasi timp.
-Nu te mai prosti. I-ati pantalonii pe tine, sutienul, si du-te in camera ta. Presupun ca stii drumul. Aprob căita si intru in baie, intrând fix in dus spre ofticarea lui. Apa fierbinte ma relaxeaza enorm si atunci cand ies simt un frig interior de nedescris. Imi usuc părul pana ce simt ca adorm datorită căldurii insa bataile exasperante din usa ma fac sa strang din dus si sa ies afara.
-Ce naiba? Nu crezi ca te-ai cam acomodat? Ma intreaba iritat Darcett si eu imi abțin un chicot trecand pe langa el.
-Ne vedem diseara Darcett. Ofticarea lui se simte pana in măduva oaselor si ies cat de rapid pot. Ma uit in stanga si in dreapta nedumerita, indecisa pe unde sa o iau. Aud pasi apropiindu-se din partea stanga si sângele imi ingheata in vene. O iau la fuga in directia opusă cu pasi cat mai silentios.

La capătul holului îngust se afla mai multe rânduri de scari ceruite, lipite de peretii de culoare alba. Stiu sigur ca nu asta e drumul. Imi flutur un picior deaupra primei scari si calc pe ea, inaintand usor usor. La capătul ultimului coridor este o ușa alba fara niciun geam, doar patru grații subțiri, cu putina distanta intre ele. In jurul meu sunt numai pereti albi, si mai dau de inca o camera, cu aceeasi usa alba nenorocită.

Frica imi spala organismul dar curiozitatea e cea care mi-l clateste, astfel inaintand spre usa din capatului coridorului. Imi pun buricele degetelor pe ea si ma ridic pe varfuri, incercand sa imi fac curaj sa ma uit inauntru. Inima imi este in gat, tot ce aud este cum bate si din cand in cand respiratia mea fierbinte. Imi deschid ochii si nu vad nimic altceva decat un coridor lung...cu alte usi, ce duc spre alte camere. Un sunet usor sa aude si tresar inspaimantata, cu cat deveneam mai atenta cu atat sunetele erau mai clare. Imi lipesc urechea de usa , iar ochii mi se maresc considerabil odată cu groaza. Sunt gemete de durere...adevărate tipete de fapt.

Sunt smulta si lipita de perete de catre o persoana. Plansul apare imediat si tipetele imi sunt sugrumate de palma mare a asistentului ce se uita la mine cu o privire ucigătoare. Ranjetul sau slinos se arata abia cand imi scanează atent corpul si lacrimile mele nu ajuta cu nimic.
-Da-mi drumul. Icnesc, impingandu-ma cat de mult pot in perete, ferindu-ma de atingerile sale ce ar fi trebuit sa fie blande si senzuale dupa părerea lui. Doamne, te rog, trebuie sa trimiti pe cineva, un inger, Drace, te rog, un demon nu ma intereseaza ce e atâta timp cat ma scăpa din mainile astuia. Mainile imi sunt imobilizate si incerc sa tip cand imi scoate tricoul, eu ramanand doar in sutien. Imi inchid strans ochii zicand toate ragaciunile si vrajile copilariei. Mai bine il lasam pe Darcett sa imi ia virginitatea. Toate atingerile lui erau catifelate, chiar si atunci cand ma lovea era atent. Inconstienta, nu imi dau seama ca nu mai simt nimic. Oare am leșinat? Am facut infarct si acum murit.
-Hei, pustoaico, esti bine? Vocea doctorului meu preferat de acum inainte se aude si răsuflu ușurată, lacrimile amare transformandu-se in lacrimi de bucurie acompaniate cu un zambet. Desi imi raspunde cu greu, eu il trag într-o îmbrățișare strânsă lasandu-ma acaparata de parfumul lui.
-M-ai salvat Darcett. Murmur eu nevenindu-mi sa cred ca omul ce ma uraste cel mai tare mi-a protejat virginitatea. Cineva chiar mi-a ascultat rugăciunile. Mulțumesc Drace!

Obsession for possessionUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum