2.04.2014
Dragă jurnalule,
Astăzi a fost altă zi dureroasă, am primit alte cuvinte grele. În orice caz, au apărut noi colegi, din păcate pentru mine. Se pare că l-au luat și ei în vizot pe noul sac de box. Îi vedeam vorbind, iar, pentru prima dată în atâția ani, știam ce urna să se întâmple. Nimic nu mai avea să fie o surpiză. Trebuie să fac ceva,așa nu mai merge,nu mai suport. Oare de ce e viața asta atât de crudă cu mine? Cui i-am greșit de am ajuns să merit asta? Am făcut ceva rău și nu știu? Oare le-am greșit părinților mei cu ceva? De ce sunt eu așa de aiurit să îi las să facă ce vor ei din mine? De ce nu ripostez niciodată? De ce? Am atâtea întrebări fără răspuns.
A fost o zi oribilă. Afară ploua torențial, iar eu am fost nevoit să merg spre casă pe jos, neavând nici măcar umbrelă. Când am ajuns, l-am văzut pe Francisc pe canapea împreună cu una dintre prietenele lui. Niciodată nu am înțeles ce văd toate fetele la el. E doar un puștan de șaisprezece ani, care schimbă fetele mai des decât pe șosete...măcar de ar ști să se comporte cu ele...
Mă doare ochiul îngrozitor,urăsc când îmî lovesc fața. În ciuda tuturor jignirilor care-mi sunt adresate,mie chiar îmi place fața mea...
CITEȘTI
Sebastian
Short StorySebatian, băiatul cu doi ochi de un albastru deschis, cu părul șaten închis și ciufulit, dar sufletul lui este cel care îl face să fie cine este...acela care nu a cunoscut niciodată fericirea, care zâmbește rar, iar când o face, zâmbetul lui este un...
