Sebastian

Trei

23.04.2014.

Dragă jurnalule,

Acum 2 săptămâni, Bash a intrat în comă din nou. Se pare că au apărut complicații. Mă doare să îl văd acolo stând aşa, fără să miste, conectat la zeci de aparate care îl ţin în viaţă. Nu îmi vine să cred ce frate am avut şi eu m-am comportat ca un nesimțit, nu îmi vine să cred ce persoană am avut chiar lângă mine și nu am fost în stare să îl întreb măcar dacă e sănătos, dacă a mâncat, cum o mai duce, de o posibilă fată...ce fac frații de obicei. În orele în care am stat împreună am tot vorbit, am aflat de suferința lui, am aflat de durerile lui zilnice, şi mi-a mai zis că îşi doreşte să ştie să iubească,să fie iubit, atât. Când mă gândesc că acum o să moară... la naiba, o să moară şi nimeni nu l-a iubit, nimeni nu îi va simţi lipsa, tot ce va rămâne va fi amintirea lui, vei rămâne tu, şi toate gândurile lui, toate sentimentele lui, scrise pe foile tale albe, pe foile tale curate precum sufletul lui. Lacrimile mele încep să curgă peste tine, te udă, chiar îmi pare rău să ud jurnalul fratelui meu aproape mort, dar numai gândul că în orice moment îl pot pierde invocă zeci de lacrimi.