Apuc cu mâna bucata de hârtie pe care mi-o întinse poștașul Sebastian. Nu mai primisem o scrisoare de ani buni, uitând parcă cum se deschide și se înlătura zona lipicioasă. Îi zambisem tovarășului meu, rămânând în cele din urmă singur, după care, fără pic de reticență, deschisem plicul.
" Dragă pescare,
Niciodată nu am știut ce te poartă gândul sau ce anume îți calculezi în minte în momentul în care mă priveșți cu duioșie. Spre mirarea mea, am rămas plăcut surprins în momentul în care am primit așa zisele scrisori din partea ta. Cu toate că textul lipsea, fără a-mi permite să fac cunoștiință cu preaiubitele vorbe ale maestrului meu, iz-ul puternic de frunze de nuc mă făcu să zâmbesc. Nu a fost nevoie de nici un cuvânt pentru a-mi da seama ce intentionai să îmi spui, să mă prefac că gerul a fost cel care a șters scrisorile, fapt pentru care ajunseseră goale. Fulgii mult prea reci se așezaseră întâmplător pe foi, creând un strat protector și făcând literele să dispară ca prin magie.
Tot ce puteam să fac era să îți analizez bucățile de hârtie dibaci alese. Totul era bine, până când mâinile începuseră să-mi înghețe, obligându-mă să mă depărtez constant de masa de stejar. Focul din sobă fusese stins de o respirație puternică a scrisorii. Ce făceai? M-am întrebat. Telegrama primită prinse viață și începea să înghețe totul în jurul sau. Era întuneric în odaie acum. Lumânarea fusese stinsă de o altă șoaptă a crivățului din scrisoare. Ochii mi se cristalizasera, iar lacrimilor fierbinți le era imposibil să îmi spele chipul degerat.
A fost nevoie de timp pentru a-mi da seama ce anume voiai să-mi transmiti. Îți era frig și ție, am priceput. Voiai să stau în casă, îmi oferisei tu o bucată din frigul pe care îl înduri zilnic, pentru a nu mă plânge că mi l-ai luat pe tot.
Știam, pescare. Știam oricum că îți e frig și nu poți scrie."
Inchisem ochii zâmbind, realizând în sfârșit cât de mult crescuse Adam. Uneori, scrisorile mute sunt cel mai ușor mod de a comunica. Canalizează-ți gerul interior într-o scrisoare mută, căci cuvintele îngheață oricum.
CITEȘTI
Memoriile unui pescar
Spiritual―Pescare,ce e lumea? ―Nimic. ―Cum nimic? ―Omul s-a născut din om, deci la rândul lui este şi el om. Lumea a fost făcută din "nimic", aşadar poartă numele creatiei sale. Nimic.
