În brațele lui Morfeu

32 0 0
                                    

Eden, un vis palpabil între luntrele de mac,
Captivă printre copacii cu afrodisiac,
Apa unei mici cascade se transformă parcă-n sticlă
Și, de când privesc la ea, se arată a fi oglindă.

Prin obscur, un sobru veșmânt,
Glas blând, suflet flămând,
Corp plăpând, buze cu material ocru,
Ochii ca smaraldul, părul ca focul...
Eufemizează devorând aspectul neplăcut al ei,
Instinctual, dorește ca oglinda să o transforme în țărână.

Ecoul o elogiază printre mireasma de tei,
Psihedelice momente sunt transpuse imprudent de oligofreni;
Catadicsit e o paralizie a minților pierdute.
Se combat sub noaptea regină, în dimineți,
Zambile afișează scuturi, pahare pline cu vin roșu...
Leneșe în așteptare să fie date peste cap de infatuatele doamne.

Se aud clopote și muzica, transfuzie sonoră...
Și, ca o Eva, am căutat Sodoma și Gomora.
E abisal, știu că e vis,
Morfeu mă trece peste pruturi...

Plutim într-un Eden cu antren,
Un carnaval cu mii de fluturi,
Hipnotizanta se lasă peste lumea întunecoasă,
Noapte, eu îl aștept, el vine sigur,
Morfeu... mă ia departe.

Invitaţie la veşnicieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum