Invitaţie la veşnicie

Amor de cuvinte

Vreau să-mi aprindă sinapsele și să ne pierdem în delicatețea trupească.
Vreau să-mi alunge temerile și gândurile ciudate.
Vreau să mă simt iubită, să găsesc înțelesul în „iubito."
Vreau ca vorbele lui să aibă un sens ce crește, iar faptele să-i întărească promisiunile.

Vreau să-l las liber, să nu se simtă prins în captivitate.
Vreau să nu mă confunde în gesturi neînvățate.
Vreau să se îndrăgostească de firea mea, nu de măiestrie.
Vreau să simt dragostea... nu doar dorința pe care toți o cunosc.
Vreau să nu ajung un nume pe o listă de fantezii.

Vreau să devin un arsenal, o combinație fatală de ideologie pură,
Trupul să fie egalul unei frumuseți văzute prin cele mai obscure gene.
Vreau gesturi simple, un zâmbet cald, o vorbă bună, motive să mă țină de mână,
Un sărut pe obraz, un „noapte bună."

Par capricioasă că cer atâtea... par dificilă, dar dacă mă înțelege,
Sentimentele mele nu cunosc nicio lege.
Vreau să fiu ce are nevoie, în cele mai grele momente...
Să-l susțin, să-l alin, să-l veghez, să-l admir când nu cedează, să înțeleg, să iert, să cred.

Vreau să-l fac fericit, mental, trupește, prin cuvinte, priviri, spirit...
Să-i fiu tot ce are nevoie, când are nevoie.
Vreau să-mi asum orice responsabilitate, chiar și fără habar.
Vreau simplitate în complexitatea atât de blamată.

Vreau să fii așa cum ești, nu cum ai vrea să pari.
Vreau ca ceea ce cer să nu fie peste puteri.
Vreau să poată rămâne când alții au plecat.
Vreau să poată vorbi fără să țină cont de piedici.

Vreau să ne susținem reciproc, să nu dăm înapoi.
Vreau ca sentimentul dintre noi să rămână veșnic.