Of, Străine
Of, străine, ce inimă de gheață zace-n tine,
Ce cuvinte tăioase rostește gura ta,
Siroaiele de lacrimi se topesc în ura ta,
Ce cruda nepăsare și ce privire fixă.
Unde ți-e eul care spunea că va rezista?
Rugămințile-mi insistente doresc să te alină,
Dar ale tale aspre resentimente-mi dărâmă
Fără pic de vină.
Cruda e viața asta, cruda e revederea,
Și crudul tău cuvânt a uitat mângâierea.
Deși îmi ești străin, și străine emoții
În valuri mă năpădesc, mă bucură-n sclipiri,
Nu-mi pot veni în fire când sângele prin inimă zvâcnește.
N-am să uit de tine, orașul acela miroase a tine,
Iar fiecare pas e ca de plumb,
Dar mă îndreaptă către tine, străine,
Ce zaci ascuns în mine.
CITEȘTI
Invitaţie la veşnicie
PoesíaCufundă-te în sumbra-mi mantie de vise ce am aşternut-o în cuvinte dar sunt prea sălbatice, prea fără de minte şi vorbele astea ce te-ar minte dar învaţă să citeşti printre cuvinte. Eu, te invit la veşnicia mea, prea scurtă, cate o dată prea gălăg...
