M-ați îmbăiat în roua unor dimineți, chiar friguroase, și mi-ați legat picioarele cu sfori,
Mi-ați închis gura și ochii cu ceară, răsuflarea mi-a rămas captivă printre dinți.
Mi-ați ars simțurile cu uleiuri fierbinți, să nu mai simt nimic.
M-ați îmbrăcat în rochie albă,cusută fir cu fir,
Și o cruce din lemn în piept de care să mă țin.
M-ați pus pe pat de lemn sălbatic să mă întind,
Și toți cântau de fericirea ce, după moarte,am să găsesc
Dar priveau ca la o boală cruntă, de care trebuie să te ferești.
Clopotele dădeau de veste să se deschidă cerul,
Să curgă bocet, suspine și plânsete
Ce deschid cimitirul...
Pași timizi, cu mâini firave,
Îmi perturbă somnul,
Pe marginea unei gropi mocirloase
Invocă pe Domnul și mă coboară în întuneric,
Aruncând cu nisip.
M-ați vrut mireasa voastră moartă,
Mâncată în pământ de timp.
CITEȘTI
Invitaţie la veşnicie
PoetryCufundă-te în sumbra-mi mantie de vise ce am aşternut-o în cuvinte dar sunt prea sălbatice, prea fără de minte şi vorbele astea ce te-ar minte dar învaţă să citeşti printre cuvinte. Eu, te invit la veşnicia mea, prea scurtă, cate o dată prea gălăg...
