De mi-ai putea citi în ochii ăștia, parcă morți,
Ai putea desluși infernul ce mă afundă.
Și de ai asculta cu atenție,
Ai înțelege tăcerea ce vrea să ascundă.
De ai avea puterea să desfaci gândurile,
Să le diseci, n-ai mai grai fărădelegi.
De ai avea răbdarea unui om ce stă să moară,
Nu te-ai schimba ca anotimpurile,
De ai putea să-mi strângi trupul fără să mi-l rănești,
Poți observa tremurul din mâinile-mi reci.
De te-ai gândi la fapte înainte să vorbești,
Nu ți-ar mai fi frică de mine când mă privești,
Deși neputincioasă.
Tot oamenii suntem, ne comportăm ca animalele
În jungla de betoane,
Ne alinam cu lucruri diafane.
Și aspirăm la absolutul ce ne va adormi,
Lăsându-ne doar trupul în pământuri,
Și numele pe buzele bete,
De chinurile la care le-am pus scuturile-n palme.
CITEȘTI
Invitaţie la veşnicie
PoetryCufundă-te în sumbra-mi mantie de vise ce am aşternut-o în cuvinte dar sunt prea sălbatice, prea fără de minte şi vorbele astea ce te-ar minte dar învaţă să citeşti printre cuvinte. Eu, te invit la veşnicia mea, prea scurtă, cate o dată prea gălăg...
