Am prea multe culori în minte,
Dar nu pot să le expun,
Doar poezia transpune
Translucidul astrului întreg, albastru,
Ce are un strop de cenușiu,
În care mă învăluie, să mă înec,
Să mă cuprindă în toată nevroza.
Mă închid, al meu sicriu,
Cu pânze de mătase și îngheț.
Mă închin, sunt beată de morgane...
Cu gând pustiu într-un târziu,
Sunt beată de albastru.
Muze ce mă îngana,
Îngeri se țin de mână.
Soprane sirene se ascund în valuri
Și caut teluric un somnambul
Epuizat de șoapte.
Fiori reci în valuri calde
Și veșnic albastre,
Te roagă să rămâi,
Căci caută mirese
Și nesfârșit e tot un cer și o apă.
În noapte, reflectă ca spirite-n epavă,
Și totdeauna, tablou ce pare efemeric,
E noapte luminată de astrul întreg,
Iar toată ziua e albastru.
CITEȘTI
Invitaţie la veşnicie
PoezjaCufundă-te în sumbra-mi mantie de vise ce am aşternut-o în cuvinte dar sunt prea sălbatice, prea fără de minte şi vorbele astea ce te-ar minte dar învaţă să citeşti printre cuvinte. Eu, te invit la veşnicia mea, prea scurtă, cate o dată prea gălăg...
