Absquatulate

~ I ~

  *Hei! Doresc sa va multumesc ca aruncati un ochi peste cartea mea. Pentru a fi in legatura si mai mare cu personajele, va recomand sa ascultati melodiile ce le voi post la media. Ceea ce postez are legatura cu ei si sentimentele lor.  La distributie gasiti persoanele cu care imi asociez personajele, desi asemanarea nu trebuie sa fie exacta. Pe parcurs, cand vor aparea personaje noi, le voi adauga la distributie.*

    Isi trecu mana printre firele de par negru ravasindu-l mai tare decat o facuse adierea calda de toamna, apoi ofta adanc inca cufundat intre ganduri. Isi muta mana dreapta din par catre rama ochelarilor de soare si dintr-o miscare ii aseza pe cap, indreptandu-si cele doua bile albastrui catre soseaua ce se intinde in fata lui si la semnul de la intrare. Un zambet rautacios ii aparu in coltul gurii si cu piciorul infipt in acceleratie nu se opri decat la intrarea micului cartier rezidential din Rockford.

  Nu este un cartier prea mare, pe cele doua stradute aflandu-se doar sapte vile in total, dar toate se intrec prin opulenta de care dau dovada. Un alt zambet jucaus si un licar de mandrie ii aparu in ochi cand se gandeste ca tot el detine vila cea mai mare si are cel mai mare numar de acri de pamant, dar totul pali cand isi adusese aminte de ce se afla din nou aici. Trei luni trecusera si netotul acela de avocat al lui nu reusise sa o recupereze, dar ce il enerva si mai tare este ca asteptase o luna pana sa ii dea vestea fatidica. Opri motorul coborand in viteza, apoi privi peste masina la vila ce se inalta in fata lui ca un rege vechi stapan peste imparatia lui. A intrat la loc in masina si tragand de volan a inaintat pe aleea pietruita plina de trandafiri pe ambele parti. Nu se opri decat in fata usii si nu se mai chinui sa sune, pumnul lui izbind in lemnul dur al usii. Din interiorul cald si sigur al casei, Faith cu greu isi tara picioarele pe jos parcurgand distanta dintre canapea si usa intr-o viteza nespecifica ei, intrebandu-se cine ar putea fi. De cand s-a mutat nimeni nu a indraznit vreodata sa bata drumul pana la usa ei,nu pentru ca le-ar fi teama, ci pentru ca roscata nu s-a straduit indeajuns in cat sa isi faca prieteni. A introdus parola alarmei apoi a rasucit de cheie si a tras zavorul, scotand capul reticenta prin mica deschizatura a usii. La inceput nu a realizat cine era barbatul masiv ce statea cu spatele la ea, dar cand s-a intors cu jumatate de trunchi spre ea, s-a abtinut sa nu-i scape un suspin de uimire. El aproape ca s-a inecat cu aerul pe care il tinea in plamani si facu din instinct un pas in spate. Aproape ca ii venea sa se frece la ochi pentru a alunga acea iluzie ce nu il mai bantuise de cateva decenii. Era in fata lui, in casa ce acum cateva decenii bune o impartisera si creasera amintiri, cladisera impreuna o legatura pe care nici timpul nu o va distruge. Cel putin, asta crezuse atunci. Era tot ea, dar nu era ea. Aproape ca ii venea sa isi infiga degetele in buclele acelea roscate si sa le stearga culoarea pana vor redeveni negre, asa cum el isi amintea. Pielea ei fina si alba ca zapada proaspata era acoperita ici si colo de tatuaje ce nu le putea deslusi, ascunse pe jumatate de tricoul negru si larg ce ii ascundea trupul bine definit. Isi aduce aminte fiecare centimetru din el, fiecare curba si orice semn adaugat de trecerea timpului. Ce ramasese la fel sunt ochii, acele mingi albastre ce stralucesc acum in razele apusului si trimit scantei arzatoare catre el.

  -Te pot ajuta cu ceva? Intreaba straina din fata lui cu mainile stranse la piept in timp ce se reazama de tocul usii, dar o opreste inainte sa se inchida cu piciorul.

  Un fior de gheata i-a strabatut corpul cand glasul ei fara nici o inflexiune i-a vorbit cu raceala. Nu il recunostea? Nu isi mai aduce aminte de el sau doar il trateaza cu indiferenta?

  -Mda, rosteste acesta dupa ceva timp. Vreau.. Vreau sa vorbesc cu proprietarul casei.

  Isi duce o mana prin par ciufulind suvitele negre si ii zambeste, ii zambeste asa cum facea mereu. Faptul ca ii afisa acel zambet de cuceritor si incerca sa se dea bine pe langa ea o enerva la culme si cu greu s-a abtinut sa nu isi roteasca ochii. S-a foit pe loc , schimbandu-si pozitia, apoi a continuat sa il priveasca printre genele lungi si dese.