Absquatulate

~ VI ~

  Dis de dimineata a iesit pe terasa inspirand aerul curat. A aruncat o privire in jur iar totul arata din nou ca acum sute de ani, ca si cum o amintire i se derula in fata ochilor. Arhitectura veche, dar mereu placuta vederii, gradina cu trandafiri albi si... Ashton, era chiar in fata ei aranjandu-i suvitele brunete ce ii acopereau ochii, o privea oferindu-i cel mai frumos zambet al lui. Ii lipsea.

   S-a asezat pe scari trecandu-si o mana prin parul ciufulit incercand sa il aranjeze cat de cat smulgandu-se din amintirea ce ii provoca doar sentimente nedorite. A sorbit o gura de cafea aruncand o privire catre casa de vizavi. Arata la fel ca prima data, poate doar cateva schimbari. De pilda curtea candva pustie acum era inzestrata cu o gradina cu trandafiri albi, preferatii lui Ashton. Cand cei doi s-au mutat pentru prima oara in aceasta casa impreuna, primul lucru a fost sa amenajeze o gradina cu trandafiri iar primul lucru facut de Faith a fost sa ii smulga din pamant unul cate unul.

  Totul se petercuse in urma cu atat de mult timp, dar pentru ea parea atat de recent incat durerea din sufletul sau in loc sa se vindece se amplifica cu fiecare clipa in care il vedea. Si voia sa termine odata, toata aceasta durere si ura i-a intunecat sufletul de-a lungul anilor incat nici nu se mai regaseste pe ea. Cand privea in oglinda era doar un trup strain cu un suflet intunecat pe care il ura. Il ura pe el ca a facut-o sa devina asa, a distrus-o.

  Si-a strans degetele pe cana de cafea privind absenta in gol. Un sentiment ciudat o incerca, ceva in interiorul sau incerca sa iasa din nou la suprafata si ava un sentiment neplacut in legatura cu asta.

  A intrat in casa lasand cana aproape goala pe blatul din bucatarie. A imbracat un trening la nimereala si a iesit sa alerge in speranta ca isi va face ordine in ganduri. A trecut pe langa casa impunatoare ce ii dadea intodeauna un sentiment de neliniste si si-a continuat alergarea pana in parc. S-a asezat pe o banca sub un copac imens. Oameni fericiti traceau prin fata ei parca dorindu-si sa ii faca in ciuda roscatei, erau copii cu parintii lor, adolescenti indragostiti, chiar si batrani. S-a ridicat deodata indreptandu-se rapid catre casa.

  Rachel se trezi stand acum pe canapea cu o cana intr-o mana si o revista in cealalta imbracata desigur inca in pijamale.

  -Unde ai fost asa devreme? Intreaba aproape rupandu-si gatul pentru a o privi pe Faith dupa canapea.

  -Am avut chef sa alerg. Raspunde indiferenta aceasta luand un mar din cosul cu fructe.

  -Aha. Murmura aceasta neconvisa intorcandu-si privirea catre revista.

  -Voi fi sus. Anunta pornind catre scari.Dar se opreste pe loc meditand o clipa. Ai aflat numele pe care ti l-am cerut?

  -Mhm. Murmura neinteresata.

  -Ai stiut in tot acest timp si nu mi-ai spus? Pufneste Faith nervoasa.

  -Am vrut serios, dar apoi am trecut prin fata frigiderului iar acolo era o briosa si evident nu i-am putut rezista iar apoi presupun ca am uitat. Incearca negresa sa se scuze folosind slabicunea sa pentru mancare, dar tot primeste o incruntatura dezaprobatoare din partea prietenei sale.

  -Ei bine?Ai de gand sa imi spui? Intreaba roscata nerabdatoare si totodata iritata.

  -Simon Rafferty, locuieste la doua ore de aici intr-un orasel retras.

  -Super, sa mergem. Raspunde imediat.

  -Ce? Acum? Adica chiar acum? Intreaba confuza negresa.

  -Exact. Rosteste scurt urcand scarile.

  -Dar nici nu am apucat sa i-au micul dejun. Se milogeste Rachel in urma amicei sale.

  Si-au luat fiecare cate un ghiozdan in care au pus bani, in cazul lui Rachel mancare, haine de schimb si altele. Au pornit la drum nici mai devreme nici mai tarziu de ora 11 ceea ce inseamna ca vor ajunge la Simon abia dupa ora 13.