Absquatulate

~ VII ~

  Iese pe furis din casa evitand sa se intalneasca cu Rachel. Negresa era prea curioasa iar Faith nu avea rabdarea de a-i raspunde, a urcat in masina fara alta ezitare plecand catre institut.

-Ai intarziat. Ii aminteste Peter ce stia deja.

-Iar tu esti enervant. Ii replica roscata trecand pe langa acesta.

-In fine, am gasit ceva. Rosteste Peter turnandu-si un pahar de vin.

-Ce anume? Devine atenta ignorand pofta de alcool mult prea matinala a barbatului ce statea la cativa metri de ea.

-Cu doua ore inainte sa ajungeti la Simon a primit un mesaj de pe un numar necunoscut: "Tradatorii trebuie sa moara."-V

  -V. Pronunta absenta.

  -Asa scrie. Aproba acesta.

  -Crezi ca initiala numelui sau este V? Intreaba Peter meditand.

  -Asta sau alte zecii de posibilitati. Raspunde roscata incordata. Al cui este numarul?

  -Nu stiu inca. Rosteste scarpinandu-se in cap. Cred ca este blocat sau ceva, dar pot afla. Continua uittandu-se la telefon.

  -Ok, suna-ma cand aflii.

  Pareseste incaperea lasand in urma doar sunetul provocat de tocul botinelor sale. Urca in masina si isi lasa capul pe volan oftand.

  S-a asezat pe acelasi scaun pe care a stat si mai devreme cand a fost amenintata. A aruncat o privire prin cafenea iar pe o masa putin mai departe de ea statea asezata o poza a chelneritei de ieri. Un baiat a trecut pe acolo asezand un buchet de flori in timp ce isi stergea o lacrima.

  Roscata a mai stat jos cateva clipe pana cand s-a ridicat si s-a indreptat catre iesire. S-a oprit in dreptul mesei aruncand o privire mai atenta la trasaturile fetei, era frumoasa. Si-a continuat drumul iesind in parcare unde Leif o astepta rezemat de masina.

-Nu te credeam atat de sentimentala. O i-a in gluma apropiindu-se

-Nu sunt. Spune inexpresiva trecand pe langa el, intrand in masina.

-Oh haide, oamenii astia nu inseamna nimic. Rosteste rezemandu-si bratele de capota masinii.

-Ai dreptate. Raspunde dupa cateva momente incercand sa se convinga pe ea insusi.

-Acum ma ignori? Intreaba arogant ridicand dintr-o sparnceana.

-Ar fi minunat daca ar si functiona. Se trezeste din ganduri zambindu-i cu antipatie.

-Mama ta..

-Nu vreau sa ascult. Il intrerupe dur.

-Nu vrei sa auzi ce s-a intamplat cu ea dupa ce ai plecat? Intreaba privind-o prin parbriz.

-Nu de la tine. Raspunde scurt bagand cheie in contact. Da-te!

-Nu este vina ta. Reuseste sa spuna inainte ca roscata sa accelereze disparand din parcare.

Nebun psihopat! Injura apasand pedala de acceleratie pana in podea. Aproape ca sare prin parbriz cand franeaza la o trecere de pitoni respirand precipitat.

  Ce-i cu mine? Continua sa conduca ajungand acasa.

  -Unde ai fost in tot acest timp? O intreaba prietena sa alarmata.

  -La Peter. Raspunde sec.

  -In seara asta este intalnirea lunara. Mormaie Rachel amintindu-si.

  -Nu poate fi reprogramata? Nu vreau sa o vad pe Faith toata noaptea.

  -Nu, ar fi prea greu de reprogramat. La 8 sa fii gata. Ii spune plecand in bucatarie.