Diabolik Lovers [] Bloody Secret

Yuki cea neîndemânatică

După câteva ore, am dat sa ies pe ușa conacului. Era trecut de 20 si știam ca mama avea sa ma mustreze.
- Unde pleci?
Tresar si pulsul îmi accelerează la auzul vocii lui.
- A-Acasă...
Idioată sunt! Tocmai m-am bâlbâit în fața lui Subaru!
- Singură?
Dau din cap afirmativ.
- Te conduc eu până la ieșirea din pădure.
Nu am putut sa mai spun nimic. Doar l-am urmat afară.
Mergeam cot la cot si nu spuneam nimic. Eu mergeam cu privirea în pământ. Prezența lui mereu m-a intimidat. Este înalt și solid. Si se enervează repede, așa ca mereu îmi aleg cuvintele înainte sa vorbesc cu el.
Îmi place mult de el dar în același timp îmi e si frică. E atât de... Bipolar. Acum e calm, în următoarea clipă țipă sparge un perete.
Cu gândurile în altă parte, m-am împiedicat de rădăcina unui copac si am căzut pe pământ, julindu-mi genunchii si cotul.
Stupid stupid stupid! Cum de nu am văzut blestemata aia de cracă?! Am căzut ca un copil idiot! Si Subaru acum ma crede un copil idiot!
- Auci... spun cât mai încet, sperând sa nu ma audă.
Am rămas acolo, stând în fund și privind cum îmi sângerează genunchiul.
Subaru se pune în genunchi lângă mine.
- Ești așa neîndemânatică. spune clătinând din cap.
Obrajii mei se înroșesc. Este adevărat. Sunt foarte foarte neîndemânatică. Zici ca am două picioare stângi.
- Si asa adorabilă...
M-am uitat la el cu ochii mari. Chiar a spus asta?!
- Ce? întreb eu.
- Nimic, nu conteaza.
Excat, Yuki. Nimic. Tu ești un nimic pentru el. Doar o puștoaică de 14 ani...
Cine s-ar uita la mine?
Ma simt luată pe sus si chiar asa era. Subaru ma luase în brațe în stilul miresei.
- P-Pot merge si singură!
- E mai bine așa. răspunde în sec.
Mă fac mică în brațele lui si aștept.
Am ieșit din pădure si atunci ma lăsat pe jos.
Sângele îmi curse de pe genunchi până la gleznă.
Nu am putut sa nu observ ca Subaru se abține. O idee nebună îmi trăsnește în minte.
Oare ar trebui sa fac asta? Mmm de ce nu?
- Subaru-kun...
- Hm.
- Vrei sa... fac semn către firul se sânge.
- Yuki! Nu! Nici sa nu te gândești! Nu nu nu! țipă el.
Dau un pas înapoi si îmi ascund piciorul însângerat după celălalt și las privirea în pământ. Idioată, ca de obicei.
- Nu.
- Îmi pare rău, Subaru... Si mulțumesc ca m-ai adus. spun si ma îndepărtez de el, apoi o iau la fugă spre casa. Știam ca mama nu avea sa fie fericită deloc si ma va si lua la întrebari când ma va vedea în starea asta.
Ochii mei erau umezi si nu știam ce ma durea mai tare. Rănile sau felul în care a reacționat Subaru.
Am intrat pe ușa casei si asa cum ma așteptam, mama stătea la intrare cu mâinile în sân , bătând din picior nervoasă.
- Unde ai fost până acum? Si ce e cu tine asa? Ce ai pățit?
- Am fost la Kimiko, asa cum știi. După ce am terminat proiectul am mai stat cu ea si am pierdut noțiunea timpului.
- Si cu rănile astea ce e?
- Am căzut.
- Ai căzut? întreba ea neîncrezătoare.
- Da.
- Sa spunem ca te cred. Neîndemânatico. spune si îmi ciufulește părul. Haide sa curățăm zgârieturile astea urâte.

*******
- Auu! Mamă, doare! ma plâng eu când vata cu spirt îmi atinge genunchiul.
- Asa îți trebuie dacă ești neatentă. Încă nu înțeleg cum ai putut sa te împiedici așa.
- Nici eu...
Mi-a curățat rana și mi-a bandajat-o.
Cum de pot si atât ... Atât de stupidă?! Am căzut ca un copil de 2 ani în fața lui.
Iar eu ce am făcut? I-am spus sa îmi bea sângele, ca o idioată ce sunt! Stupid stupid stupid!
- Yuki! mama își flutura mâna prin fața mea.
- Hm! am tresărit eu.
- Te-am întrebat dacă ți-e foame. De ceva timp zici ca ești pe altă planetă, fato.
- Scuze, nu eram atentă. Ma gândeam în altă parte.
Mama se așează lângă mine si zâmbește larg.
- Cine-i băiatul? întreabă ea încă rânjind.
- Ce?! Mamă! Ce insinuezi?
- Clar ești îndrăgostită! Îmi poți spune! Nu e nimic dacă îți place de cineva.
- Mamă, aberezi. Nu îmi place de nimeni.
- Pe mine nu ma poți minți! Sunt mamă, stiu tot. Te simt până si când ti se zbate ochiul!
Clatin din cap zâmbind si ma ridic.
- Și nu, nu mi-e foame. spun înainte sa ies din sufragerie.
Intru în camera mea.
Ma arunc în pat si îmi afund fața în pernă. Am țipat acolo câteva secunde... Doar nu credeați ca am uitat de tâmpeniile pe care le-am făcut azi.
Nu știu cum o sa mai dau cu ochii de Subaru de acum.
Telefonul începe sa îmi vibreze pe noptieră. Îl iau si văd numele de pe ecran. Mako. Ohh, ce mai vrea si idiotul ăsta?
- Alo... am răspuns eu fără niciun chef.
- Hey, Yuki! Dau party în seara asta! Ce zici, vii?
Oftez zgomotos. Mako e cel mai popular tip din liceul lui si cred ca si din oraș. E cu 4 sau 5 ani mai mare decât mine. L-am cunoscut la școală când el era in clasa a opta iar eu abia în a șasea. Ne-am împrietenit repede dar prietenia s-a rupt când a devenit un nesuferit si a început sa flirteze cu mine în ultimul hal. Când a plecat la liceu am crezut ca am scăpat de el dar a continuat sa îmi de târcoale.Mama îl crede băiat bun si mereu ma încurajează sa petrec timp cu el. Pff, ce mare prostie.
- Nu știu ce sa zic, Mako...
- Vorbești cu Mako?!
Tresar când o aud pe mama. Stătea entuziasmată în pragul ușii.
- Mamă! strig șoptit.
- De ce nu vrei sa te duci la petrecere?
Măresc ochii.
- Deci sa înțeleg ca vii. Ok, te iau în juma' de oră!
Nu apuc sa mai spun ceva ca îmi închide.
- Mamaaaa! Ce naiba?!
- Nu vorbi urât!
- De unde știai?
- Mako a venit azi cât nu erai acasă si m-a rugat sa te las la petrecerea lui. De ce crezi ca ti-am spus sa fii acasă până la 8 ?
- Off,mamă ești culmea! Vrei sa ma măriți sau ce?
- Fata mea, Mako e un băiat extraordinar . De ce nu îi dai o șansă, nu știu! Acum fa-te frumoasă, în curând vine sa te ia!
Si iese din cameră.
Ok, acum presupun ca nu mai am niciun cuvânt. Ma ridic si merg spre șifonier. Mi-am luat o pereche de jeansi albi si un top albastru până deasupra buricului.
Pentru make up nu am făcut nimic special, doar puțin fard pe pleoape si linia de eyeliner. Părul mi-l las desprins și apoise aude soneria, semn ca a venit Mako.
Ies din cameră si văd ca mama deja deschise ușa.
Mako stătea în prag si îmi zâmbea.
Purta la gat clasica lui pereche de căști negre cu roșu prin Bluetooth.
Părul lui șaten era răvășit si ochii verzi îi sclipeau.
- Ești frumoasă, Yuki-chan.
- Mersi. spun după ce îmi rotesc ochii peste cap.
- Haideți, copii. Mako, sa ai grijă de ea, si sa va distrați! spune mama în timp ce îmi da geaca pe piele si ma împinge pe ușă.
Mama e nebună. Uneori chiar am impresia ca vrea sa ma combine cu Mako.

Când am ajuns acasă la el, muzica cu un beat tare se auzea de afară .
Am intrat și toți si-au ațintit privirile asupra mea.
Șatenul își ținea mâna pe talia mea si toate fetele dr acolo ma priveau cu ură. Dap, mai toate fetele ma urăsc dintr-un motiv numit Mako.
Se așează pe canapea si eu pe fotoliu.
- Yuki, pisicuțo! Stai lângă mine! se rugă Mako de mine.
Dar în schimb își face apariția Sayuri, târfa orașului, si se așează lipită de Mako .
- Sayuri, ce crezi ca faci?
- Stau lângă tine, iubi. Ce căuta puștoaica asta aici? întreabă cu scârbă.
Târfele...
- Eu am adus-o. E prietena mea, Sayuri. Vreo problemă?
- Ăă daa! Uita-te si tu la ea! De fapt nu ai putea sa te uiți nici dacă ai vrea. Are niște ochi oribili!
Eram obișnuită cu astfel de insulte.
Si nu puteam sa îi răspund. Avea dreptate. Las capul jos. Mereu i-am invidiat ochii. Ai ei sunt albaștri ca două diamante prețioase. 
Ai mei, sunt oribili...
- Ești doar o puștoaică corcită, Yuki. continuă ea cu venin.
- Nu vorbi asa despre ea!
Am recunoscut vocea lui din prima. Cum aveam sa îl confund!
- Yuki e minunată si nu îți permit sa vorbești așa despre ea!
Îmi ridic privirea către roșcatul ce îmi lua apărarea. Ce caută el aici ?
- Tu cine ești? întrebă Mako.
Ayato ma ia de mână si ma trage lângă el.
- Iubitul ei.

CE FACE ?!

P.S. la media e Sayuri !!!