Dragă inimă, de ce el?

Capitolul 27

Eu și Sofia nu vom fi niciodată ca două surori pentru că sub chipul ei de înger se ascundea un mic diavol. Oricum, nici nu-mi doream să am un raport bun cu ea deoarece imediat ce planul meu ajungea la bun sfârșit și Emilian era salvat nu mă mai interesa de această familie.

Matias și Dante habar n-aveau ce reprezenta Floare de lotus, iar asta îi ucidea lent și dureros, însă eu aveam un avantaj și trebuia să profit de asta.

Am schițat un mic surâs în colțul gurii și mi-am revărsat privirea vicleană asupra ei.

- Știu despre relația ta cu Matias.

- Nu știu despre ce vorbești, a negat încruntată.

- Sofia, pe cine crezi că minți? Am întrebat amuzată adoptând un aer superior care o scotea din minți.

- Termină, Eva! Între mine și Matias nu este nimic, a susținut vehement, însă pe mine nu mă impresiona. Știam adevărul oricât de mult încerca să-l ascundă.

- Sunt curioasă ce părere are Dante despre asta!

- Nu ai îndrăzni, Eva!

- De ce nu? Dacă vrei să-ți tin micul secret te sfătuiesc să nu stai în calea mea, am mârâit printre dinți. Trebuia să o ameninț, să fiu dură astfel încât eu să dețin supremația în acest caz.

Sofia fierbea de furie și fără să scoată un cuvânt s-a ridicat de pe canapea și a plecat.

Am câștigat o luptă, dar mai era cale lungă până la finalul războiului.

Nu știam cine mai era acasă așa că am ieșit în grădina din spate a conacului unde am zărit o piscină, iar asta m-a dus cu gândul la prima zi în care l-am întâlnit pe Emilian și mi-am dat seama că atunci părea un spirit viu, dornic de viață, neastâmpărat, iar acum era doar un suflet mort într-un corp viu și nici măcar eu nu-l puteam ajuta.

El era singurul care putea să scape din ghearele întunericului, însă nu părea să aibă forță să mai facă asta. Oricum, pentru mine era important să-l salvez de monștri, iar luptele interioare trebuia să le ducă singur.

M-am așezat pe leagănul alb de sub un copac continuând să fiu gânditoare când Valentina și-a făcut apariția. Mi-a zâmbit ușor și apoi chipul ei a deveni serios.

- Nu mi-am imaginat vreodată că ai putea fi o SanRoman!

- Nici eu,Valentina!

- Matias este foarte deranjat de prezența ta, Eva!

- Nu mă interesează, am susținut iritată. Tipul ăla este un mare escroc!

- Cred că zilele tale aici sunt numărate și...

- Emilian este acasă? Am întrebat fără să vreau să mai aud astfel de porcării.

- Nu. O să se întoarcă mai târziu!

- Bine. Pe curând, Valentina!

M-am ridicat de pe leagăn și am pornit spre camera lui cu intenția de a căuta acel lanț în care era ascuns microcipul cu acea listă și documente pe care Lorenzzo le-a colectat de-a lungul anilor.

Am urcat la etaj asigurându-mă că nimeni nu era prin preajmă și am intrat în camera lui repede. Nu era o cameră care să aibă ceva special, ci era ca și a mea. Simplă și spațioasă.

Prima dată am verificat noptierele și n-am găsit nimic interesant în afară de niște prezervative, încărcătoare de telefoane și alte nimicuri de acest gen.