You are mine 🖤

Cap.3.Universul ma uraste

Am continuat sa ii ascult pana cand a sunat clopotetu si cei doi s-au facuti nevazuti. Oare ar trebui sa ii urmaresc? Hmm nu. Cine is eu sa ma bag in treburile lui? Mai bine stau aici si admir frumusetea peretilor.
Akutagawa:Auzi am o intrebare pt tine
Eu:Care?
Akutagawa:Ce e intre Dazai si Atsushi?
Eu:aaaa aer
Akutagwa:Ok bine da gen ce relatie e intre ei? Am auzit zvonuri cum ca ar fii impreuna
Eu:CE?!
Akutagawa:Da ma. Plus acum doua pauze stii ca au disparut subit iar? Plus am auzit de la Kyoka care sta mult cu Atsushi ca i-ar fii vazut tinandu-se de mana in parc si tot felu de dinastea
Eu:Tu incerci sa imi spui ca aia doi formeaza un cuplu?!
Akutagawa:Cam da. Adica nu ii sigur dar acum au disparut iar si stii poate poate.
Am inceput in secunda urmatoare sa ma dau cu capu de banca. De ce de ce de ce?! De ce s-ar pune un timp frumos destept grozav incredibil cu unul care care grrrrr. Da imi e ciuda probleme? Adica nu ii corect. Nu e absolut deloc corect.
Eu:Crezi ca ar fii impreuna fara sa ne spuna?
Akutakawa:Pai vara asta au petrecut destul de mult timp impreuna iar Dazai era convins ca voi no sa va mai vedeti vreodata asa ca
Eu:Asta trebuie so vad cu ochii mei. Pana nu vad nu cred.
M-am ridicat din banca si am inceput sa ii caut prin scoala. Insa fara vreun folos. Cand m-am intors in clasa lucrurile lor ia-le de unde nu-s. Se pare ca au plecat. Minunat. Si mie nu mi-au zis nimic. Dea dreptul minunat. Am mers si m-am trantit in banca. E prima zi si ei chiulesc. Ce iresponsabili. Oricum mai aveam doar o ora. Doamne ce oameni.
Am asteptat sosirea profei sau profesorului de engleza. Sper sa fie de treaba nu ca fost profa de engleza. Femeia aia era teroare adevarata. La propriu. Trecuse juma de ora si abia atunci profesoara isi facu aparitia.
Profa:Ma scuzati de intarziere da n-am vrut sa vin. Adica e ora de la 14 la 15. Cine voia sa vina?
Eu:Nimeni
Profa:Exact. Acum fiti atenti. Va las acasa ca no. Am treburi mai importante plus trebuie sa ii gasesc pe ce-i de-a 8a care iar au disparut. Dar nu suflati o vorba. Hai intindeti-o.
A zis asta si a fugit pe usa. Ok imi place de ea momentan. Mi-am luat lucrurile alaturi de nelipsitele mele castii si am plecat spre casa. Am hotarat ca inainte de a merge acasa sa trec prin parcu de pe langa ea. Mare gresala am facut. Nici nu am intrat bine in parc ca ii si vad pe Atsushi si Dazai stand foarte relaxati pe o banca bot in bot. Mi se si face greata. Akutagawa chiar avea dreptate. Astia doi s-au pus impreuna. Inainte sa plec mi-am scos telefonu si le-am facut o poza care a iesit mai perfect decat credeam eu ca va iesi. No postez nicaieri dar am nevoie de dovezi. Am plecat in pas grabit spre casa ajungand extrem de repede. Nu imi dau seama de ce dar faptu ca ei doi sunt impreuna ma deranjeaza extrem de tare. Poate umpic prea tare. Uneiri jur ca imi urasc viata.
*Pers. Dazai*
Atsushi:chuar crezi ca o sa mearga duma asta?
Eu:Is convins de asta. Il cunosc pe Chuuya mai bine decat oricine. Si daca acum nu ma place o sa o faca.
Atsushi:esti tu asa sigur?
Eu:Da. E una dintre cele mai geloase persoane pe care o cunosc deci no sa fie greu sa il fac sa ma placa.
Atsushi:Deci vrei sa il faci gelos?
Eu:Te-ai prins pustiu. Il vreau. Si eu mereu obtin ceea ce vreu. Indiferent de ce trebuie sa fac pentru asta.
Am mai povestit una alta cu Atsushi apoi m-am ridicat cu scopul de a merge spre casa. Dar plimbarile nu strica. Am mers destul de relaxat gandindu-ma la planul meu minunat. Da stai.Daca nu iese cum vreau eu? Nu. Asta e imposibil. Cine imi poate rezista? Sunt irezistibil. Planul asta nu poate da gres. Acum voi probabil va ganditi ca de ce nu ii spun direct ceea ce simt. Pentru ca acum sansele sa ma refuze sunt foarte mari. Dar daca il fac sa se indragosteasca de mine treburile vor sta cu totul altfel. Si cum iti dai cel mai bine seama cand cineva te place dar nu vrea so recunoasca? Prin gelozie. Daca devin exagerat de gelos ceea ce e si putin dragut, e clar ca ma place. Planul perfect. Desii poate e urat din partea mea ca toata vara si asa i-am dat sperante la Atsushi dar hei. Nu am destul timp sa ma ocup si de probleme lui. Daca ma place pacat.  Eu ma folosesc de el sa il fac gelos pe Chuu. Da stiu stiu sunt un om crud dar am un scop nobil. M-am plimbat destul. E timpu sa merg si eu acasa. Stau destul de departe dar e ok. E doar un cartier de mers pe jos. O sa iau autobuzu si gata. Am mers in statie si m-am gadit sa imi caut telefonu. Nu era prin buzunare. Hmmm a da. Mi-am amintit ca l-am pus in ghiozdan. Am deschis ghiozdanu dar niciurma de el. In schimb am observat ca lucrurile din el erau diferite de ale mele. In primu rand fiecare coperta avea imprimeu de leopard. Am deschis unu si surpriza surpriza e ghiozdanu lu Atsushi. Se pare ca le-am incurcat. Minunat. Acum trebuie sa merg pana in capatu alalat al orasului ca sa il dau. Perfect de-a dreptu. A si normal sa mi-l recuperez pe al meu. De ce acum? Pt ca altfel no sa pot intra in casa. Plus are telefonu meu si cam stie parola deci mie ca la cum ii el ar pute scrie cuiva tot felul de mesaje si asa. Am urcat in autobuzu care mergea in colo si am dat peste....

Hey hey omuleti care cititi aceasta mirifica poveste ^^. Va multumesc intai ca o cititi iar cat despre capitolul viitor voi vedea cand am sa il postez. Ne vedem cand ne-o vedeaa
Bye byee