Soarele era sus pe cer. Singurii care rămăseseră în vizuina ucenicilor erau: Labă Strălucitoare, Labă de Argint și Labă Întunecată. Profitaseră de absența mentorilor ca să doarmă în continuare, totuși nici măcar ei nu mai puteau dormi acum. Fără să-și arunce măcar o privire plecară fiecare să-și caute mentorul. Făcură înconjurul taberei de 2 ori și tot nu-i găsiră. Se duseră fiecare înapoi în fața viziunii ucenicilor. Labă Strălucitoare și Labă Întunecată s-au privit cu ură și apoi și-au întors capetele în altă parte. Deși de obicei Labă de Argint nu vorbea cu ei, de fapt nu prea vorbea cu nimeni, era timidă de felul ei, le-a spus:
-Hei, Nu credeți că e ceva în neregulă că nu sunt aici?
-De când vorbești tu cu noi? a întrebat-o Labă Întunecată răutăcios.
Sora sa nu spuse nimic, era de acord cu Labă Întunecată, dar nu voia s-o arate, știa că se va folosi de asta ca să-și bată joc de ea.
-Ascultați, știu că nu suntem prieteni, dar e ceva în neregulă dacă mentorii noștri au plecat așa, plus că faptul că nu suntem prieteni s-ar putea schimba. spuse Labă de Argint.
Labă Strălucitoare nu se mai putea abține, o enervau cuvintele lui Labă de Argint. După tot timpul în care a evitat-o și uneori i-a vorbit urât acum voia să fie prietene! Era chiar josnic!
-Ce vrei de la noi?! a spus ea plină de nervi. După tot timpul ăsta în care ne-ai evitat și pe mine chiar m-ai insultat vrei să fim prieteni! Tu ori ești proastă ori profitoare! Un singur lucru e sigur, ești exact ca o javră!
Labă de Argint vărsă câteva lacrimi, iar Labă Întunecată, complet surprins de cuvintele surorii sale, merse și o linse pe cap, spunându-i lui Labă Strălucitoare:
-Nu trebuia să spui asta ciudato!
Labă Strălucitoare o luă la fugă spre ieșirea din tabără, fără să dea vreun semn că l-ar fi auzit.
-Nu cred că ar trebui să ieși singură din tabără, mai ales după ce s-a întâmplat ieri, Labă Strălucitoare. îi strigă Labă de Argint.
Labă Strălucitoare nu o băgă în seamă și continuă să alerge. Se opri cu mult de parte de tabără. Cum n-avea ce să facă decise să încerce să vâneze. Încerca și încerca, dar până acum îi scăpaseră 4 șoareci, 2 iepuri și 3 păsări, chiar nu înțelegea cum reușise Noapte Înstelată ieri. Își consumă toți nervii încercând să vâneze până seara. Voia să se întoarcă în tabără, dar își dădu seama că se rătăcise. Nu voia să se rătăcească mai mult, așa că decise să doarmă acolo. Chiar dacă nu o va găsi cineva până mâine, deși spera să se întâmple așa, îi va fi mai ușor să găsească drumul înapoi pe lumina zilei. Adormite cu vreau acolo, mușchiul din vizuină era mult mai comod.
Cam pe la miezul nopții, Labă Strălucitoare fusese trezită de zgomotul unor bețe rupte. Mirosi puțin aerul, așa cum făcuse mentora sa și își dădu seama că era o pisică acolo. Labă Strălucitoare se bucură. Mirosul îi era familiar. Totuși, bucuria îi dispăru imediat ce dădu ochii cu Labă de Argint.
-Labă Strălucitoare! Aici erai, ești bine? Ai plecat așa și nu te-ai mai întors, am crezut că ai pățit ceva! îi zise ea.
Când văzu că Labă Strălucitoare o ignoră continuă:
-Ascultă, știu că m-am purtat foarte urât, dar am discutat cu Coadă de Frunză și mi-am dat seama că nu meritai să mă port așa cu tine! Te rog, iartă-mă!
Labă Strălucitoare se gândi un pic înainte să-i răspundă:
-Bine, oricine merită o a doua șansă!
Ochii albaștri a lui Labă de Argint începură strălucească în lumina lunii.
-Știi, am stat ceva mai mult timp cu fratele tău și nu e chiar atât de rău. îi spuse Labă de Argint în drum spre tabără, spre bucuria lui Labă Strălucitoare, ea fusese atentă la drum.
-Poate pentru tine! îi răspunse mârâit.
-N-am nicio șansă să te conving că nu e așa de rău pe cât crezi, nu?
-Evident că nu!
-Exact asta a spus și el. Dar, putem să stăm toți 3 împreună din când în când?
-Poate că da, atâta timp cât nu trebuie să vorbesc mult cu ființa aia! Mă rog, s-au întors mentorii noștri? Noapte Înstelată m-ar face culcuși pentru pui dacă ar afla că am plecat de capul meu! încercă să schimbe subiectul Labă Strălucitoare.
-Nu, nu cred! Mă întreb ce tot fac!
-Și eu.
Ucenicile mai vorbiră despre fel de fel de lucruri, până ajunseră în tabără și se culcară imediat.
Nici următoarea zi mentorii nu erau acolo. Cei 3 stătură plictiseți până ce Labă de Foc veni la ei să le spună că Stea Înflăcărată îi chemă la el.
-Ce-am făcut?! întrebară cei 3 în cor.
-Nu știu, mergeți și aflați! le răspunse Labă de Foc.
Micuții ucenici întrară în vizuina liderului tremurând. Era destul de întuncoasă, iar culcușul lui Stea Înflăcărată era așezat în mijlocul.
-Hei, cum vă merge? V-ați împrietenit? îi întrebă el.
-Ăăăăă....... Da! ziseră cei 3 ucenici în cor.
-D-asta îmi era teamă, spuse liderul în șoaptă, pentru sine.
-Poftim? întrebă Labă de Argint.
-Nimic, nimic! Ascultați, mentorul voștri sunt plecați câteva zile, azi nu veți face antrenamente, dar de mâine da!
-Bine!
-Acum puteți pleca. spuse Stea Înflăcărată.
Cei 3 plecară din vizuina liderului și se așezară la marginea taberei. Labă de Argint se așeză între cei 2 frați.
-Ce vreți să facem? îi intrebă Labă de Argint.
-Hai să ne jucăm, că doar suntem mici! sugeră Labă Strălucitoare.
-Mică ești tu la creier! îi zise Labă Întunecată.
-Labă Întunecată, termină! E o idee bună, ce ziceți să jucăm leapșa? spuse Labă de Argint.
-Bine, bine! zise Labă Întunecată. Și da, să jucăm leapșa!
-Și eu sunt de acord. spuse Labă Strălucitoare, cu aceași bucurie ca atunci când era un pui mic, nu o mai simțise de mult.
Ucenicii se jucară până obosiră, apoi se așezară să vorbească până seara. Normal, cei 2 frați nu și-au prea vorbit, iar când o făceau, o făceau răutăcios.
Hey, îmi pare rău dacă acest capitol a fost plictisitor, dar, după cum vedeți am încercat să mă concentrez pe crearea acestui trio, care va ajuta mult la decurgerea poveștii. Scuze pentru greșelile de scriere și de gramatică.
