Labă Strălucitoare oftă. Știa că urma cea mai importantă și grea luptă din viața sa. Știa că la mijloc era salvarea pădurii. Știa câte pisici urmau să se alăture Clanului Stelelor, dar era pregătită. Totuși, frica nu înceta să-și facă loc în inima ei.
- Știu că ți-e frică, e normal. se auzi o voce din spatele ei.
Labă Strălucitoare se întoarse.
- De unde știi? întrebă ea, îngropându-și botul în blana fratelui său.
- Știu. îi răspunse el.
- Labă Întunecată, vreau să te întreb ceva.
- Spune, surioară.
- De ce la început erai rău cu mine, dar te-ai schimbat brusc?
- La început te-am văzut diferită, te-am văzut ciudată și credeam că toată lumea te va exclude, iar de teamă să nu facă la fel și cu mine, m-am comportat cum credeam că o vor face ei, dar, văzându-ne singuri pe acel teritoriu nou, în pericol să te pierd, mi-am dat seama că nu contează ce fac sau spun ceilalți și că vom trece peste toate uniți, ca frați.
- Te iubesc, frate. mieună Labă Strălucitoare.
- Și eu, surioară. îi răspunse el. Totul va fi bine, îți promit.
- Ține-ți promisiunea. Labă Strălucitoare simți cum șiroaie de lacrimi se pierd în blana întunecată a fratelui său.
Inspirând adânc și luându-și inima în dinți, pisicile porniră spre tabăra Clanului Apei, cu Labă Pământie în frunte, îndeaproape urmat de către cei trei ucenici și de Gheară.
- Bun, e ca o luptă normală. Ne infiltrăm în tabără și atacăm, nu vă fie teamă, vom scăpa din asta și îi vom alunga pe cei din Clanul Destinului odată pentru totdeauna. spuse Labă Pământie din mers, încercând să-i încurajeze pe toți.
- Priviți! exclamă Labă de Argint arătând spre niște tufișuri ce se mișcau.
Ucenica se apropie puțin de ele, dar se retrase când văzu câteva umbre de pisici ce fugeau spre tabără.
- Gata și cu camuflarea. mieună Gheară.
- Ne vor aștepta. zise serios Labă Întunecată.
- Nu contează, suntem pregătiți. îi răspunse Labă Strălucitoare, chiar dacă i se puse un nod în gât când vorbi.
Când ajunseră în tabăra Clanului Apei, nu fură surprinși să-i vadă pe războinicii rămași ai celor trei Clanuri, adunați în spatele lui Mustață, ce le zâmbea batjocoritor micii adunăturii pestrițe de pisici, baricadat fiind de către liderii celorlalte două Clanuri, care, deși impunători, privirile nesigure le trădau dorința de-a pierde, urmând să fie liberi.
Câteva clipe tensionate și incomode de tăcere trecură, vântul parcă și el temător zburlind blana pisicilor cu colții dezveliți spre dușmani, înainte ca lupta să înceapă, fără a mai fi cale de a da înapoi.
Labă Strălucitoare simți cum corpul îi aterizează pe țărână, iar blana verde- fostforescentă îi este acoperită de praf, în timp ce războinicul alb al Clanului Apei de pe ea, își arată colții, încercând s-o intimideze, dar n-o răni, se vedea în ochii lui albaștri citindu-se dorința de-a fi învinși.
Îl văzu pe Labă de Tigru, sau Dungă, cum își aminti Labă Strălucitoare că i se spunea, stând cățărat pe o piatră, fără să lupte, fără să fie atacat. Privirea lui neagră iar putea arde ceafa războinicului alb, care, la un moment dat cedă presiunii și-și înfipse ghearele ascuțite în pieptul ucenicei, făcând-o să urle de durere și nu părea că se va opri curând.
Ochii ei căprui, înecați în lacrimi, văzură un lichid vișiniu ce-i ieșea din pieptul în care inima ei se chinuia să bată în continuare. Își scoase ghearele și își mișcă labele spre războinicul a cărui chip va fi ultimul pe care-l ca vedea înainte să se alăture Clanului Stelelor, dar nu mai avea puterea nici măcar să-l nimerească, iar în rarele momente când reușea să-l atingă abia dacă reușea să-i zburlească blana de culoarea zăpezii.
Se opri. Înțelese că nu mai avea cum să scape. Își lăsă labele jos, băgându-și ghearele înapoi în pernițe. Privi balta de sânge formată în jurul său, se gândi c-ar trebui să se roage Clanului Stelelor ca Labă Întunecată și Labă de Argint să se poate descurca și fără ea, așteptându-și resemnată moartea ce se apropia încet, dar dureros.
Războinicii răposați transformați în niște punctulețe albe și strălucitoare din Blana Argintie, ascultând îndurerați țipetele furioase a celor puternici și strigăte de durere și cele ce cereau ajutor ale pisicilor slabe, ce se înecau în propriul sânge și priveau cu tristețe cum râul ce înconjura tabăra prinde o culoare roșiatică, în timp ce pe mal se adună bălți vișinii în jurul trupurilor reci a căror spirite erau de mult în tăbara Clanului Stelelor, în timp ce Labă Întunecată o căuta prin grămada de pisici ce luptă pentru Clanul lor pe sora sa, ce dispăruse în mod inexplicabil, încercând să-și alunge din minte scenariile sumbre.
Auzea țipete în jurul său, dar nu-i mai păsa dacă erau aliați sau dușmani, nu-i păsa ce pisică se alătura Clanului Stelelor chiar în acel moment, singurul lucru care-l interesa era să-și găsească cât mai repede sora ce putea să-și dea viața chiar acum. Simțea cum panica începe să pună stăpânire pe el, iar picături fierbinți i se scurg din ochii căprui pe obraz, aterizând pe pământul murdar de sângele pisicilor ce fuseseră prea slabe să supraviețuiască acelei lupte crunte. Începu să alerge printre pisici, ploaia abundentă udându-i blana întunecată fiind disperat să-și găsească iubita soră, sperând că o mai poate salva de sorta crude de probabil o aștepta.
Labă Strălucitoare își închise ochii, simțind cum moartea se apropie tot mai rapid ea, iar greutatea motanului de deasupra sa era din ce în ce mai greu de suportat, dar dintr-o dată dispăru, simțindu-și corpul foarte ușor. Auzi miorlăituri în jurul său și își deschise ochii să vadă ce se întâmplă, totul în jurul ei fiind neclar. Văzu o figură întunecată, imposibil de recunoscut apropiindu-se de ea, apoi își simți corpul tras pe pământul rece.
Se pare că m-am trezit și eu să postez. Sper că v-a plăcut, scuzați greșelile. Aș vrea să vă anunț că această carte se apropie de final, dar va există și volumul doi, care în opinia mea, va fi mult mai bun ca ăsta.
